Si eu astept sfarsitul…

Nu e vorba de sfarsitul lumii, asta de pe 21 decembrie, nu vreau sa mai comentez despre el, e atat de stupid incat nu vreau sa-mi consum energia gandindu-ma la cat de stupid e.

Ma refer la sfarsitul societatii bolnave in care traim. Nu va panicati, o sa va lamuriti in continuare. Cred ca toti suntem constienti de majoritatea defectelor civilizatiei in care traim, defecte individuale, defecte ale comunitatilor sau defecte ale intregii rase umane. Cand vom constientiza faptul ca toti suntem vinovati, in egala masura, pentru intreaga plaja de insuficiente ale lumii noastre, atunci si numai atunci le vom putea pune capat. Numai atunci vom inceta sa aruncam vina unii pe altii si numai atunci vom fi capabili sa construim ceva nou, o lume care sa ne-ncapa pe toti. Toti suntem vinovati si fiecare din noi suntem raspunzatori individual si colectiv pentru slabiciunile modului in care ne traim vietile.

Sunt vinovat pentru toate greselile, neajunsurile, viciile, pentru toate pacatele pe care le facem fiecare din noi in fiece zi. Nu doar ale mele, ala tuturor. Pot sa fac afirmatia asta fara a fi acuzat ca sunt nebun? Eu zic ca da, pentru ca miscarile individuale pe care le fac au consecinte asupra tuturor celor care ma inconjoara. Nu traiesc izolat intr-o bula sau intr-un univers numai al meu, exist impreuna cu altii, cu voi toti, in acelasi spatiu tridimensional si tot ceea ce savarsesc in oricare moment al vietii mele are efecte asupra  voastra, a tuturor. Suntem preocupati sa castigam cat mai mult, in loc sa castigam cat mai multi, sa castigam toti. Consumerismul ne invata ca trebuie sa avem tot ce e mai nou, in loc sa ne dorim sa avem tot ce e mai bun.

Cand ne vom trezi din aceste visuri se va intampla si acel sfarsit la care ma refer, al trairii in  boala, a societatii noastre. Vom incepe altceva, o noua viata, un altfel de trai, ne vom preocupa ca toti sa avem orice ne este necesar sa ne dezvoltam ca individ si constiinta, pe de o parte si ca civilizatie, in intregul ei, pe cealalta parte.

Suntem invatati ca trebuie sa ne iubim unii pe altii, dar oare practicam aceasta invatatura vreodata? Ne credem superiori altora, ceilalti se cred superiori la randul lor, dar la baza toti avem exact 46 de cromozomi. De ce ne credem mai buni decat restul, pentru ce avem nevoie de aceste ierarhii care ne separa cand de fapt suntem toti la fel? Suntem niste nimicuri in imensitatea universului si in nemarginirea timpului pe care il traim.

Astept sa ma trezesc, sa ne trezim, astept sfarsitul bolii si inceputul a ceva mai bun…

xoxo

De ce „U”?

O saptamana intreaga am fost intrebat de prieteni si colegi de ce vreau sa merg la Bistrita la meci(precizez ca asta e o intrebare frecventa inainte de oricare meci, nu e ceva ce se intampla prima data). Mi-au adus argumente de genul: jucatorii sunt slabi, oricum o sa pierdem, o sa inghetam de frig si altele asemenea, care pentru mine nu conteaza si de aceea nu le-am retinut. De cele mai multe ori incerc sa le explic ce inseamna „U” pentru mine, pentru noi, dar parca nu mai am rabdare, mereu ma izbesc de aceleasi ziduri ale mintii lor, ziduri ridicate din cauza ideei ca ei vor sa vada fotbal, vor victorii, vor performanta.

Vreau sa ma opresc asupra acestui ultim cuvant, „performanta”. Traim intr-o lume bolnava, vedem asta in fiecare zi, o lume in care dorinta de performanta ne dezumanizeaza. Performanta aduce faima si faima aduce bani, astfel folosim orice modalitati pentru a atinge performanta, doar scopul scuza mijloacele. De aceea, in sport folosim substante si proceduri absolut daunatoare, dar e ok pentru ca maresc performanta. In mediul economic lasam oameni fara locuri de munca pentru ca e cost-efficient si e ok pentru ca obtinem performanta. La scoala copiem pentru a obtine note mari, dar e ok pentru ca ne aduce performanta. Cred ca pot sa dau mii de exemple de astfel de boli ale societatii, boli create de intelegerea gresita a performantei. Sunt lucruri pe care le vedem in fiecare zi si pe mine ma lovesc in strafundurile inimii si ma simt neputincios in fata lor. Ma lovesc puternic, dar nu ma doboara si n-o sa ma doboare atat timp cat in jurul meu voi vedea si idei de genul celeia pe care sta fundatia UNIVERSITATII CLUJ:

„Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoși. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie; nu victorie personală, ci victoria națiunii; nu specula, ci jertfa”.

Ideea asta e aici, e aproape de mine, aproape de noi si de aceea o iubesc asa de mult. Dragostea asta pentru IDEE si pentru oamenii care cred in ea ma duce alaturi de ei. Am scris mai demult o poveste, concluzia ei e ca speranta nu moare atat timp cat IDEEA ca un suflet curat bate oricand materialismul de care suntem inconjurati si caruia ne inchinam in fiecare zi. Simt ca umblu in bezna iar IDEEA asta e o lumanare aprinsa pe care o vad aievea, undeva in departare, dar atat timp cat ramane aprinsa o  sa continui sa merg inainte. Atat timp cat o sa existe oameni ca cei care am fost in data de 7 decembrie 2012 la Bistrita, la meci la „U”, stiu ca n-o sa se stinga niciodata lumanarea care-mi arata calea.

Asadar, motivul pentru care merg e ca nu vreau sa se stinga o lumanare. Daca are logica ce spun inseamna ca si tu iubesti pe „U”, IDEEA, chiar daca n-o stii inca.

xoxo