Mi-e scârbă de noi…

O imagine tulburator de reprezentativa pentru societatea zilelor noastre. Contextul, o nunta dintr-un anumit oras, al unei anumite tari, de pe un continent al acestei planete. Doamna respectiva asteapta alaiul de nuntasi, care vor sarbatori la o vila din apropiere, in fast ostentativ si opulenta abuziva, nunta a doi tineri.

Prima idee care mi-a trecut prin minte, vazand fotografia, a fost ca mi se intareste inca odata afirmantia ca e cea mai mare crima sa aduci pe lume copii astazi, in contextul politico-economic in care traim. Ar trebui facuta o lege care sa pedepseasca aspru pe aceia care vor face copii. Sunt convins ca 90%, sau poate chiar mai mult, din populatia lumii nu are nici macar o convingere dupa care sa se ghideze in viata, doar ii urmeaza pe altii. Nu vad cum acesti oameni ar putea sa creasca un copil care sa gandeasca, sa fie independent si existenta lui sa conteze, pentru el si pentru altii.

Vad tot mai des parinti care isi sfatuiesc copii sa ignore educatia din scoli. Intr-adevar, sistemul nostru educational e la pamant, dar totusi e o alternativa la analfabetism. Mi-e scarba sa aud tineri sau batrani care se lauda ca ei in viata lor nu au deschis o carte. Mi-e scarba sa vad persoane care au terminat liceul si nu sunt capabile sa citeasca decat pe litere. Pot da vina pe invatamant, dar stau si ma gandesc ca si eu am iesit din acelasi sistem si sunt departe de a fi analfabet. Chiar daca este inca mult loc de a-mi imbunatati cunostintele, stiu ca sunt superior multora in ceea ce priveste educatia, pe care de cele mai multe ori mi-am facut-o singur.

Totusi, nu ar trebui ca educatia sau cunostintele sa ma fac sa vad si sa-mi ofere dreptul de a afirma ca societatea in care traim e putreda, ci insasi faptul ca sunt om, adica o fiinta intelectual superioara, ar trebui sa fie suficient. Nu inteleg cum un om care ar trebui sa posede inteligenta individuala este indobitocit intr-un asemenea hal incat renunta la gandire si urmeaza mereu turma.

Intr-un final, daca stau sa ma gandesc, mi-e scarba de majoritatea oamenilor pe care ii cunosc Asta pentru simplul fap ca intrebandu-i de ce au facut o anumita operatie, raspunsul lor va fi aproape intotdeauna „Pentru ca un oarecare sau un grup de oarecare a facut la fel”. Nu auzi raspunsuri de genul „Am considerat ca e cea mai buna alegere”. Si uite asa se ia decizia de a avea copii doar pentru faptul ca si ceilalti au(nu ma refer la sarcinile neplanificate). Nu-ti faci o analiza daca esti capabil sa-l cresti si mai ales sa-l educi; mancare si haine faci cumva sa ii dai, dar esti sigur ca poti sa-i oferi o educatie in adevaratul sens al cuvantului?

EDUCÁȚIE, educații, s. f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva.

Probabil cel mai important lucru pe care il face un om in viata e educatia pe care i-o ofera copilului sau in fiecare zi si atat timp cat el, la randul lui, nu a fost educat intr-o maniera care sa-i permita educarea altora, atat timp cat el insusi nu e capabil sa-si dezvolte gandirea, cum il va invata pe copilul sau acest lucru?

P.S. Nu vreau, pentru faptul ca am pus poza de mai sus, sa se interpreteze ca m-as referi la anumite etnii, rase sau popoare. Stiu un singur lucru: prostia si ignoranta nu discrimineaza, asa ca e vorba de oricare dintre noi.

xo xo