Paradoxuri

Pornesc fara introducere cu paradoxul care ma consuma de ceva vreme: cu cat cunosc si inteleg mai multe despre viata si lume, cu atat imi dau seama cat de putine stiu. Citesc filozofi si psihologi, observ oamenii din jur (desi ma plictisesc si ma irita), analizez tot ce ni se intampla si in loc sa aflu raspunsuri care sa ma ajute sa dorm mai linistit, descopar doar motive pentru a-mi pune si mai multe intrebari.

De curand intr-un workshop am fost intrebat cum imi dau seama de o greseala cand verific ceva la munca. Singurul raspuns logic care mi-a venit la momentul respectiva a fost „Din experienta. Am dat cu capul de multe pana acum si stiu sa le observ”. pe parcursul zilei intrebarea mi-a mai fost adresata de cateva ori sub forme diferite si am raspuns de fiecare data, obsesiv, acelasi lucru. Intr-un final, interlocutorul meu a inteles (sau poate nu mai avea rabdare cu mine) ca expun un punct valid si ca multe lucruri le poti cunoaste doar sub indrumarea experientei.

Asa si in viata, daca ai constatat la cei din jur comportamente sau actiuni ce ti se par a fi slabiciuni, daca ai trecut tu insuti prin destule incalcari constiente sau involuntare a unor principii sanatoase, sau mai pe scurt, daca stii ce inseamna greseala, atunci experienta ar trebui ca in mumentul in care te afli intr-o situatie asemanatoare sa faca cumva ca acolo sus sa se declanseze un semnal de alarma si sa te feresti de experienta respectiva.

Totusi nu se intampla asa si vedem cu totii cum ne intoarcem la o persoana care ne-a ranit, cum stam in continuare la un loc de munca care ne provoaca stres, cum votam aceeasi tipologie de personaje la conducere desi au dovedit ca nu sunt capabili sa guverneze. Cand suntem pusi in asemenea situatii ne vedem dominati de o lipsa de judecata ce ne face sa speram ca de data asta lucrurile vor fi mai bine.

Pe 9gag circula un citat „Nebunia este sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti sa obtii alt rezultat”. Inca un paradox: ai experienta, dar tot te lasi cuprins de „nebunie”.

Paradoxal, pare ca am aruncat niste idei cum arunci legumele in oala pentru supa, dar totul are sens cand stii ca urmeaza si restul ingredientelor.

 

Despre lideri

Oare de ce intotdeauna ne raportam la lideri?

Auzeam de curand parerea cuiva ca primul lucru pe care il fac 5-6 oameni naufragiati pe o insula este sa aleaga un lider si mi-am adus aminte ca dintotdeauna am respins notiunea asta. Principalul motiv pentru care cred ca avem nevoie de lideri este frica de a ne asuma responsabilitati. Nu vrem sa gandim pentru noi, sa actionam pentru noi, sa gresim pentru noi, nu vrem sa fim liberi.

Culmea e ca ne mintim ca suntem, dar faptul ca odata la cativa ani ne alegem liderii nu ne face liberi, ne face doar sclavi care si-au ales stapanul. Indiferent ca alegem alti conducatori politici, ca schimbam locul de munca sau ca schimbam emisiunea de la TV tot nu suntem liberi. In opinia mea, liderul, daca tot trebuie sa existe, ar trebui sa fie un stalp al comunitatii, cineva dedicat celor din jur care sa dea exemplu pozitiv de atitudine in viata, in schimb noi suntem condusi de cei mai corupti. Si nu e pentru ca suntem prosti si nu stim sa-i alegem, e pentru ca cei care detin puterea ne ofera niste variante de lideri care sunt la fel de corupti ca ei.

Acum sa vedem cine sunt cei care detin puterea. In primul rand liderii religiosi care iti spun ce si cum sa gandesti, pentru ca stiu ca ti-e frica te ameninta cu focul iadului si gata… sunt stapanii tai. Apoi liderii politici care fac legi ce iti limitaza libertatea prin legi de care te temi pentru ca incalcarea lor te poate duce la inchisoare. Urmatorii sunt cei care controleaza canalele Media care prin toata informatia ce o arunca in tine iti ocupa timpul ca tu sa nu ai cand sa te gandesti la lipsa ta de libertate. Peste toti sunt corporatiile si fondurile monetare internationale care , detinand Media, sponsorizand cultele religioase, mituind politicieni, au puterea sa dicteze modul in care sa fii manipulat.

Vedem cum frica de responsabilitate si falsa idee ca suntem liberi, e tocmai ceea ce ne face sa fim sclavi. Ca sa fii liber cu adevarat trebuie in primul rand sa fii liber sa gresesti, dar noi asa de bine ne-am asumat aceasta responsabilitate incat perpetuam in prostia de a ne lasa condusi de altii in loc sa spunem STOP! De acum sunt responsabil si gandesc ce vreau EU, fac ce vreau EU, traiesc cum vreau EU, LIBER!

xoxo

Război și pace

Ar trebui sa fie „Razboi sau pace?”, dar am ales titlul cartii lui Tolstoi pentru ca are o lovitura mai puternica.

Mi-am amintit de o previziune facuta acum trei ani, un conflict major sau un al treilea razboi mondial. In ultimele saptamani  am vazut ca suntem doar la o scanteie de a se adeveri. Nu imi dau seama dacae un „power play” intre state sau uniuni de state, nu stiu daca e vorba de consolidarea influentei marilor corporatii economice sau de glorificare si extindere a puterii celorlalte mari corporatii, religiile, cert e ca se intampla acum si e foarte aproape de noi.

Din pacate manipularea sistematica pusa in aplicare de toate cele trei forme de organizare ne va duce in stadiul de a lupta contra semenilor nostri. Tragedia e ca dupa ce se va sfarsi lupta vor fi niste invingatori si niste pierzatori, dar toti, in mod egal, vor continua sa fie manipulati. Sa iesim de sub influenta lor trebuie o constientizare la nivel global cu privire la influentarea la care suntem supusi, urmata de o (auto)reeducare a tuturor oamenilor astfel incat sa nu se mai lase manipulati.

Trezirea e simpla, trebuie doar sa realizam ca noi nu suntem natiuni, rase, culori, religii, suntem toti fiinte umane. Suntem toti pe-acest Pamant si suntem egali in drepturi. Dupa ce implinim aceasta cunoastere, a refuza lupta cu semenii nostri va veni de la sine si va fi o simpla expresie a conditiei umane.

Tot ce ne face sa fim oameni, gandirea si sentimentele, placerea, iubirea, pasiunea, acceptarea, rabdarea, increderea in sine, empatia, curiozitatea, speranta, aprecierea, serenitatea, autocontrolul, creativitatea, curajul, determinarea, entuziasmul, generozitatea, iertarea, intelepciunea, onestitatea, recunostinta, sensibilitatea sinceritatea, toleranta, bucuria, toate acestea vor avea loc sa creasca in noi si sa se exinda spre restul.

Ceva ce ar trebui sa fie determinant in alegerea raspunsului pentru intrebarea de la inceput: lor chiar nu le pasa de noi, dar noua trebuie sa ne pese.

xoxo

Despre durere si schimbare

Si ma doare de fiecare data cand privesc lumea din jurul meu. Vreau sa fiu nepasator la tot: la copii trimisi la cersit de parintii denaturati, subjugati in sclavia alcoolului, la mame cersetoare legate la gat cu pruncul sugar, la fete de saispe’ ani ce ti se daruiesc penru 10 lei intr-un pasaj de gara, la oameni fara casa fortati si iarna aceasta sa doarma prin canale sau colibe incropite din cartoane, la multimea de copii care moare de foame in fiecare zi, la copii din orfelinate ce-si traiesc viata fara sa simta afectiune si fara sa poata evolua in oameni, la batrani epuizati de chinurile zilnice, la bolnavi consumati de cele mai neinchipuite betesuguri, la oameni ce se bucura de cele mai costisitoare luxuri, in timp ce altii, inmiit mai multi decat ei, nu pot dormi noaptea de gandul ca nu au ce sa le dea a doua zi de mancare copiilor. Nu vreau sa mai vad astfel de lucruri pentru ca doare. Mult prea tare!

Am obiceiul sa ma pierd, cuprins de ganduri si sa ma trezesc cu lacrimi in ochi. (Folosesc notiunea de lacrimi pentru a ilustra mai bine tabloul, desi nu mi-au curs niciodata lacrimi cand am plans, la mine plansul e mai mult o durere cumplita-n piept si-n gat si-un urlet mut). Plang pentru ca lumea in care traiesc nu este cea in care vreau sa-mi cresc copilul, nu vreau sa-l supun si pe el, atunci cand va fi cazul sa vina, la aceste chinuri. Cred ca e cazul sa-mi cer de pe acum iertare daca va ajunge sa aiba si el aceleasi zbateri launtrice ca ale mele.

Nu stiu cati dintre noi vad ca lumea in care traiesc e putreda si trebuie schimbata, presupun ca foarte putini, din moment ce oriunde ma intorc aud „Asa e lumea, n-ai ce-i face”. Ma infurie la culme expresia asta si multitudinea situatiilor in care e folosita. Ghandi zicea „Fii schimbarea pe care vrei sa o vrei in lume!”. Suna foarte pompos, dar e foarte simplu, trebuie doar ca fiecare din noi sa constientizeze ca viata nu inseamna doar posesiunile materiale si satisfacerea nevoilor trupesti. Pentru a te definitiva ca individ, ca fiinta cu intelect superior ai nevoie de mult mai mult decat o suma substantiala de bunuri si realizarea colectiva a acestui fapt ar fi punctul de pornire catre schimbarea lumii dintr-una putreda intr-una putred de bogata.

Am afirmat de mai multe ori, chiar si aici pe blog, ca mi-ar fi mult mai usor daca as fi un ignorant, am facut si o paralela intre prostie si ignoranta, am analizat ignoranta ca fiind beatitudine, dar gandind si scriind toate acestea imi dau seama ca sunt un cinic, dar si un ipocrit. Realizez ca trebuie schimbare, vreau schimbare, dar in acelasi timp nu fac nimic in viata mea ca sa declansez acea schimbare. Si poate asta ma doare cel mai tare!

Cei patru calareti ai apocalipsei

Ca introducere, vreau sa va reamintesc ca nu sunt un om religios, nici mistic, dar o sa ma folosesc de unul din miturile crestinatatii pentru a ilustra cateva din cele mai aberante creatii ale umanitatii in intreaga sa istorie, institutiile numite biserica, guvern, banca si armata. Impreuna sau individual, aceste forme de organizare, controleaza viata fiecaruia din noi, despuindu-ne de posibilitatea de a face alegeri, de demnitate, de bunatate, de tot ceea ce da valoare calitatii noastre de fiinte umane. Pentru ca sunt patru, am facut asocirea cu acei calareti ai distrugerii din cartile apocalipsei (cucerirea, razboiul, foametea si moartea) si vreau sa va prezint asemanarile izbitoare intre aceste doua grupuri.

1. Biserica, asociata cu primul calaret, Cucerirea (dupa unele interpretari Molima). Indiferent de forma ei, crestina, iudaica, musulmana sau de oricare fel, participa la distrugerea umanitatii prin infectarea si in final cucerirea mintii prin promisiunea ca fiind adeptul lor ai intaietate in viata de apoi, prin asigurarea ca urmand preceptele lor esti superior celorlalti si ca poti face orice, atat timp cat o faci in numele zeului lor. Este in acelasi timp un protector al tuturor celorlalte institutii cat si un apropiat colaborator.

2. Guvernul, asociat cu Razboiul, este unitatea care, sub pretextul acordarii de drepturi, iti ingradeste in cel mai rasunator mod libertatea. Au creat granite in interiorul carora au concentrat anumite natiuni, dandu-le dreptul de proprietate atat asupra unor lucruri materiale cum este pamantul cat si asupra oamenilor, semenilor tai. Totodata amplifica ideea de superioritate in fata celorlalte natiuni. Pentru a spori aceste proprietati, tot ei sunt cei care declanseaza razboaie cand proprietatile nu le mai ajung.

3. Bancile, declansatoare de Foamete, sunt cei care iti dau umbrela cand e senin afara si o cer inapoi cand ploua torential. Sunt exponentul magistral al economiei bazate pe resurse materiale, al societatii in care umanitatea a fost redusa la a-si masura valoarea in bani. Probabil este institutia care abrutizeaza cel mai mult omul, inca odata prin propunerea ideii ca este superior celorlalti, valoarea sa raportandu-se la posesiunile sale materiale.

4. Armata, exponentul Mortii, este institutia subordonata tuturor celorlalte trei in functie de interese. Este unealta distrugerii vietilor umane, a dezumanizarii totale. Nu cred ca e nevoie sa fac alte precizari.

Toate aceste institutii, detinand controlul asupra intregii plaje de resurse necesare supravietuirii, ne stapanesc vietile. Facand referire la mitul de mai devreme, sunt de parere ca nu trebuie sa asteptam cei patru calareti prevestitori ai apocalipsei, ei deja se afla de mult intre noi, ne domina vietile, prevestindu-ne sfarsitul. Prin sfarsit, nu ma refer in mod strict la extinctia speciei umane, ci mai degraba la moartea sentimentelor umane.

Toate actiunile acestor forme de organizare se indreapta spre subjugarea fiintei umane. In momentul cand vom pierde cele mai pure din valorile umane, gandirea si sentimentele, atunci ne va fi sfarsitul. In clipa de fata observam ca suntem manipulati mereu spre a ni se impune un anumit mod de a gandi si vedem cum sentimente ca bucuria, placerea, iubirea, pasiunea, acceptarea, rabdarea, increderea in sine, empatia, curiozitatea, speranta, aprecierea, serenitatea sunt tot mai rare.

E clar, castiga, trebuie sa schimbam ceva!

P.S. Lista de sentimente este absolut incompleta, dar mi-as fi pierdut rabdarea gandindu-ma  la mai multe. O puteti completa voi. Multumesc!

Si eu astept sfarsitul…

Nu e vorba de sfarsitul lumii, asta de pe 21 decembrie, nu vreau sa mai comentez despre el, e atat de stupid incat nu vreau sa-mi consum energia gandindu-ma la cat de stupid e.

Ma refer la sfarsitul societatii bolnave in care traim. Nu va panicati, o sa va lamuriti in continuare. Cred ca toti suntem constienti de majoritatea defectelor civilizatiei in care traim, defecte individuale, defecte ale comunitatilor sau defecte ale intregii rase umane. Cand vom constientiza faptul ca toti suntem vinovati, in egala masura, pentru intreaga plaja de insuficiente ale lumii noastre, atunci si numai atunci le vom putea pune capat. Numai atunci vom inceta sa aruncam vina unii pe altii si numai atunci vom fi capabili sa construim ceva nou, o lume care sa ne-ncapa pe toti. Toti suntem vinovati si fiecare din noi suntem raspunzatori individual si colectiv pentru slabiciunile modului in care ne traim vietile.

Sunt vinovat pentru toate greselile, neajunsurile, viciile, pentru toate pacatele pe care le facem fiecare din noi in fiece zi. Nu doar ale mele, ala tuturor. Pot sa fac afirmatia asta fara a fi acuzat ca sunt nebun? Eu zic ca da, pentru ca miscarile individuale pe care le fac au consecinte asupra tuturor celor care ma inconjoara. Nu traiesc izolat intr-o bula sau intr-un univers numai al meu, exist impreuna cu altii, cu voi toti, in acelasi spatiu tridimensional si tot ceea ce savarsesc in oricare moment al vietii mele are efecte asupra  voastra, a tuturor. Suntem preocupati sa castigam cat mai mult, in loc sa castigam cat mai multi, sa castigam toti. Consumerismul ne invata ca trebuie sa avem tot ce e mai nou, in loc sa ne dorim sa avem tot ce e mai bun.

Cand ne vom trezi din aceste visuri se va intampla si acel sfarsit la care ma refer, al trairii in  boala, a societatii noastre. Vom incepe altceva, o noua viata, un altfel de trai, ne vom preocupa ca toti sa avem orice ne este necesar sa ne dezvoltam ca individ si constiinta, pe de o parte si ca civilizatie, in intregul ei, pe cealalta parte.

Suntem invatati ca trebuie sa ne iubim unii pe altii, dar oare practicam aceasta invatatura vreodata? Ne credem superiori altora, ceilalti se cred superiori la randul lor, dar la baza toti avem exact 46 de cromozomi. De ce ne credem mai buni decat restul, pentru ce avem nevoie de aceste ierarhii care ne separa cand de fapt suntem toti la fel? Suntem niste nimicuri in imensitatea universului si in nemarginirea timpului pe care il traim.

Astept sa ma trezesc, sa ne trezim, astept sfarsitul bolii si inceputul a ceva mai bun…

xoxo

De ce „U”?

O saptamana intreaga am fost intrebat de prieteni si colegi de ce vreau sa merg la Bistrita la meci(precizez ca asta e o intrebare frecventa inainte de oricare meci, nu e ceva ce se intampla prima data). Mi-au adus argumente de genul: jucatorii sunt slabi, oricum o sa pierdem, o sa inghetam de frig si altele asemenea, care pentru mine nu conteaza si de aceea nu le-am retinut. De cele mai multe ori incerc sa le explic ce inseamna „U” pentru mine, pentru noi, dar parca nu mai am rabdare, mereu ma izbesc de aceleasi ziduri ale mintii lor, ziduri ridicate din cauza ideei ca ei vor sa vada fotbal, vor victorii, vor performanta.

Vreau sa ma opresc asupra acestui ultim cuvant, „performanta”. Traim intr-o lume bolnava, vedem asta in fiecare zi, o lume in care dorinta de performanta ne dezumanizeaza. Performanta aduce faima si faima aduce bani, astfel folosim orice modalitati pentru a atinge performanta, doar scopul scuza mijloacele. De aceea, in sport folosim substante si proceduri absolut daunatoare, dar e ok pentru ca maresc performanta. In mediul economic lasam oameni fara locuri de munca pentru ca e cost-efficient si e ok pentru ca obtinem performanta. La scoala copiem pentru a obtine note mari, dar e ok pentru ca ne aduce performanta. Cred ca pot sa dau mii de exemple de astfel de boli ale societatii, boli create de intelegerea gresita a performantei. Sunt lucruri pe care le vedem in fiecare zi si pe mine ma lovesc in strafundurile inimii si ma simt neputincios in fata lor. Ma lovesc puternic, dar nu ma doboara si n-o sa ma doboare atat timp cat in jurul meu voi vedea si idei de genul celeia pe care sta fundatia UNIVERSITATII CLUJ:

„Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoși. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie; nu victorie personală, ci victoria națiunii; nu specula, ci jertfa”.

Ideea asta e aici, e aproape de mine, aproape de noi si de aceea o iubesc asa de mult. Dragostea asta pentru IDEE si pentru oamenii care cred in ea ma duce alaturi de ei. Am scris mai demult o poveste, concluzia ei e ca speranta nu moare atat timp cat IDEEA ca un suflet curat bate oricand materialismul de care suntem inconjurati si caruia ne inchinam in fiecare zi. Simt ca umblu in bezna iar IDEEA asta e o lumanare aprinsa pe care o vad aievea, undeva in departare, dar atat timp cat ramane aprinsa o  sa continui sa merg inainte. Atat timp cat o sa existe oameni ca cei care am fost in data de 7 decembrie 2012 la Bistrita, la meci la „U”, stiu ca n-o sa se stinga niciodata lumanarea care-mi arata calea.

Asadar, motivul pentru care merg e ca nu vreau sa se stinga o lumanare. Daca are logica ce spun inseamna ca si tu iubesti pe „U”, IDEEA, chiar daca n-o stii inca.

xoxo

Fii propria persoană!

Nu am mai scris demult, dar revin cu un post pentru ca in ultima vreme am fost bombardat pe Facebook si mail de mesaje absolut enervante. Am pornit blog-ul scriind despre lucruri care ma enerveaza si in ultima perioada sunt absolut exasperat de mesajele anti-Basescu si trebuie sa ma descarc undeva. Foarte multi dati share mesajelor anti ceva. Acum e la moda sa fi contra lui Base. Nu-i nimic, toata lumea are dreptul la o parere, dar sunt de parere ca inainte de a-ti exprima acea parere, trebuie sa analizezi chestiunea in cauza, nu sa te iei dupa turma. De cele mai multe ori aud din gura celor din jur, afirmatii facute de oarecare „lideri de opinie”, negandite, neargumentate si ma intreb oare a meritat sacrificiul celor de dinaintea noastra pentru ca noi sa avem libertatea de a gandi si de a ne exprima liber ideile. Atat timp cat urmam orbeste un oarecare trend, fara sa analizam, fara sa ne punem intrebari cu privire la problema respectiva, mai suntem liberi? Cineva, candva, afirma ceva de genul „pune sub indoiala totul, inclusiv factul de a pune sub indoiala totul”. Nu e un citat exact, nici nu retin cine a lansat ideea asta, dar ma caracterizeaza in totalitate. E bine sa ai propriile opinii, dar stii sigur ca sunt opiniile tale si nu esti manipulat?

Sa revin la anti-Basesism. Suntem dusi atat de usor de nas in treaba asta. Personal sunt de parere ca din moment ce a fost ales in functie trebuie sa-si duca pana la capat mandatul si apoi sa se analizeze daca si ce a facut prost. Nu zic ca a fost cea mai buna alegere la presedentie, dar nici nu putem alunga un conducator de stat ca asa ni se scoala noua. Nu vroiam sa ma duc la vot, dar acum sunt hotarat sa merg si sa votez impotriva demiterii pentru simplul fapt ca nu mi se ofera o alternativa cat de cat mai buna. E trist ca in momentul asta am ajuns sa alegem cel mai mic rau dintre doua rele, dar asta e realitatea actuala si ma conformez. Nu mi-am exercitat pana acum dreptul de vot decat la celalalt referendum unde am votat la fel, impotriva demiterii. Nici de acum incolo nu o sa ma duc la vot atat timp cat sunt convins ca lucrurile nu au cum sa se schimbe. Si de ce nu se schimba? Pentru ca piata politica de la noi permite traseismul. Un partid ar trebui sa aiba integritate si sa refuze incadrarea in randurile sale a unor personaje care pana ieri erau intr-un partid cu alta doctrina decat a ta. Sunt de parere ca ar trebui facute analize serioase cu privire la persoanele care sunt acceptate intr-un oarecare partid. Nu se intampla asa ci azi esti de centru dreapta, maine de centru stanga, poimanie esti extremist, la un moment devii moderat. Toate anomaliile astea apar pentru ca doctrinele partidelor sunt inexistente sau chiar daca exista sunt undeva puse in asteptare, uitate in niste dosare prafuite. Astfel ajungem sa schimbam partidele de la conducere, dar totusi sa fim condusi de aceiasi oameni, niste oportunisti, care sar de la partid la partid in functie de trend-ul pe care il urmeaza populatia. Cand treburile acestea vor inceta, voi merge si eu la vot, voi vota partidul cu doctrina cea mai apropiata de ideile mele, insa acum nu am ce sa aleg, chiar toti sunt o apa si-un pamant.

Afirmam intr-un post vechi ca n-o sa scriu despre politica. Pot fi considerat un ipocrit in baza acestei afirmatii, dar va raspund ca nu am scris despre politica ci despre manipulare, despre cum ne asumam opinii fara a le gandi si argumenta, despre faptul ca e mai usor sa urmezi un trend decat sa ai propriile puncte de vedere, despre faptul ca nu trebuie sa-mi acceptati ideile, creati-vi-le pe ale voastre, incercati mereu sa analizati lucrurile inainte de a face o afirmatie, oricat de banala ar fi ea.

xo xo

Mi-e scârbă de noi…

O imagine tulburator de reprezentativa pentru societatea zilelor noastre. Contextul, o nunta dintr-un anumit oras, al unei anumite tari, de pe un continent al acestei planete. Doamna respectiva asteapta alaiul de nuntasi, care vor sarbatori la o vila din apropiere, in fast ostentativ si opulenta abuziva, nunta a doi tineri.

Prima idee care mi-a trecut prin minte, vazand fotografia, a fost ca mi se intareste inca odata afirmantia ca e cea mai mare crima sa aduci pe lume copii astazi, in contextul politico-economic in care traim. Ar trebui facuta o lege care sa pedepseasca aspru pe aceia care vor face copii. Sunt convins ca 90%, sau poate chiar mai mult, din populatia lumii nu are nici macar o convingere dupa care sa se ghideze in viata, doar ii urmeaza pe altii. Nu vad cum acesti oameni ar putea sa creasca un copil care sa gandeasca, sa fie independent si existenta lui sa conteze, pentru el si pentru altii.

Vad tot mai des parinti care isi sfatuiesc copii sa ignore educatia din scoli. Intr-adevar, sistemul nostru educational e la pamant, dar totusi e o alternativa la analfabetism. Mi-e scarba sa aud tineri sau batrani care se lauda ca ei in viata lor nu au deschis o carte. Mi-e scarba sa vad persoane care au terminat liceul si nu sunt capabile sa citeasca decat pe litere. Pot da vina pe invatamant, dar stau si ma gandesc ca si eu am iesit din acelasi sistem si sunt departe de a fi analfabet. Chiar daca este inca mult loc de a-mi imbunatati cunostintele, stiu ca sunt superior multora in ceea ce priveste educatia, pe care de cele mai multe ori mi-am facut-o singur.

Totusi, nu ar trebui ca educatia sau cunostintele sa ma fac sa vad si sa-mi ofere dreptul de a afirma ca societatea in care traim e putreda, ci insasi faptul ca sunt om, adica o fiinta intelectual superioara, ar trebui sa fie suficient. Nu inteleg cum un om care ar trebui sa posede inteligenta individuala este indobitocit intr-un asemenea hal incat renunta la gandire si urmeaza mereu turma.

Intr-un final, daca stau sa ma gandesc, mi-e scarba de majoritatea oamenilor pe care ii cunosc Asta pentru simplul fap ca intrebandu-i de ce au facut o anumita operatie, raspunsul lor va fi aproape intotdeauna „Pentru ca un oarecare sau un grup de oarecare a facut la fel”. Nu auzi raspunsuri de genul „Am considerat ca e cea mai buna alegere”. Si uite asa se ia decizia de a avea copii doar pentru faptul ca si ceilalti au(nu ma refer la sarcinile neplanificate). Nu-ti faci o analiza daca esti capabil sa-l cresti si mai ales sa-l educi; mancare si haine faci cumva sa ii dai, dar esti sigur ca poti sa-i oferi o educatie in adevaratul sens al cuvantului?

EDUCÁȚIE, educații, s. f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva.

Probabil cel mai important lucru pe care il face un om in viata e educatia pe care i-o ofera copilului sau in fiecare zi si atat timp cat el, la randul lui, nu a fost educat intr-o maniera care sa-i permita educarea altora, atat timp cat el insusi nu e capabil sa-si dezvolte gandirea, cum il va invata pe copilul sau acest lucru?

P.S. Nu vreau, pentru faptul ca am pus poza de mai sus, sa se interpreteze ca m-as referi la anumite etnii, rase sau popoare. Stiu un singur lucru: prostia si ignoranta nu discrimineaza, asa ca e vorba de oricare dintre noi.

xo xo

Om vs. tehnologie

Zilele trecute am urmarit cu totii ce poate sa faca disperarea din oamenii care vad ca lucrurile nu merg cum vor ei: bilete vandute doar pe baza de buletin si interzicerea insemnelor Universitatii in Gruia, in afara tarcului. Obstacolele astea au fost depasite datorita unor oameni carora vreau sa le multumesc si anume abonatilor de la *** care au cumparat bilete pentru suporterii nostri si stewarzilor de la tribuna 2 care nu au confiscat fularele daca nu erau la vedere.

In rest nu am nici un fel de respect pentru reprezentantii clubului organizator de aseara si nici pentru suporterii lor care vad in ce situatie penibila se afla clubul lor. Si ei stiu ca au o istorie fabricata si titluri castigate in culise si cu ajutorul arbitrilor, dar majoritatea fiind comparati sau inchiriati tac si-nghit si misca numai la ordinul sefilor. Chiar scopul scuza mijloacele? Unde e onoarea.

Ar fi cat de cat acceptabil daca lipsa de fair-play ar ramane doar in afara gazonului, dar aseara am vazut cum jucatorii au fost influentati de actiunile conducatorilor si din cauza asta putea sa-si piarda viata un om. Oricum e bine ca s-a terminat cu bine si Clau a plecat pe picioarele lui. In momentele acelea de groaza maxima n-am inteles gesturile portarului advers si l-am huiduit si apostrofat cu totii crezand ca face gesturi de amenintare la adresa galeriei noastre, cand el doar chema cadrele medicale de urgenta. Inca odata repet: ma bucur ca s-a terminat cu bine pentru Clau.

Sa revin la subiectul principal al acetui articol. Paroxismul disperarii a fost atins in momentul cand, vazandu-se surclasati numeric, organizatorii au amplasat microfoane in galeria celor de la *** si au transmis totul in boxele stadionului. Cu toate ca aseara watii din boxe au depasit watii din Obsession si Midi la un loc, tot i-am dominat. Apreciez in mod deosebit concluzia din Prosport: lupta dintre galerii s-a transformat intr-o lupta intre om si tehnologie, intre suporteri reali si suporteri virtuali. La asta adaug concluziiile mele: omul a invins; realul intotdeauna e mai bun decat virtualul.

Cl”U”j Napoca s”U”ntem noi. Aseara a fost inca o demonstratie pentru cei ce se indoiau de acest lucru.

L.E. Cum s-a auzit Slava Tie Studentie din tarc:

si la tribuna 2 unde erau date boxele in blana:

P.S. Multumesc „U” ca existi!