Om vs. tehnologie

Zilele trecute am urmarit cu totii ce poate sa faca disperarea din oamenii care vad ca lucrurile nu merg cum vor ei: bilete vandute doar pe baza de buletin si interzicerea insemnelor Universitatii in Gruia, in afara tarcului. Obstacolele astea au fost depasite datorita unor oameni carora vreau sa le multumesc si anume abonatilor de la *** care au cumparat bilete pentru suporterii nostri si stewarzilor de la tribuna 2 care nu au confiscat fularele daca nu erau la vedere.

In rest nu am nici un fel de respect pentru reprezentantii clubului organizator de aseara si nici pentru suporterii lor care vad in ce situatie penibila se afla clubul lor. Si ei stiu ca au o istorie fabricata si titluri castigate in culise si cu ajutorul arbitrilor, dar majoritatea fiind comparati sau inchiriati tac si-nghit si misca numai la ordinul sefilor. Chiar scopul scuza mijloacele? Unde e onoarea.

Ar fi cat de cat acceptabil daca lipsa de fair-play ar ramane doar in afara gazonului, dar aseara am vazut cum jucatorii au fost influentati de actiunile conducatorilor si din cauza asta putea sa-si piarda viata un om. Oricum e bine ca s-a terminat cu bine si Clau a plecat pe picioarele lui. In momentele acelea de groaza maxima n-am inteles gesturile portarului advers si l-am huiduit si apostrofat cu totii crezand ca face gesturi de amenintare la adresa galeriei noastre, cand el doar chema cadrele medicale de urgenta. Inca odata repet: ma bucur ca s-a terminat cu bine pentru Clau.

Sa revin la subiectul principal al acetui articol. Paroxismul disperarii a fost atins in momentul cand, vazandu-se surclasati numeric, organizatorii au amplasat microfoane in galeria celor de la *** si au transmis totul in boxele stadionului. Cu toate ca aseara watii din boxe au depasit watii din Obsession si Midi la un loc, tot i-am dominat. Apreciez in mod deosebit concluzia din Prosport: lupta dintre galerii s-a transformat intr-o lupta intre om si tehnologie, intre suporteri reali si suporteri virtuali. La asta adaug concluziiile mele: omul a invins; realul intotdeauna e mai bun decat virtualul.

Cl”U”j Napoca s”U”ntem noi. Aseara a fost inca o demonstratie pentru cei ce se indoiau de acest lucru.

L.E. Cum s-a auzit Slava Tie Studentie din tarc:

si la tribuna 2 unde erau date boxele in blana:

P.S. Multumesc “U” ca existi!

Cu potcoava in inimi, daca nu se poate pe piept…

Joi o sa interzica pe stadionul din deal insemne care instiga la violenta sau care pot crea disconfort persoanelor din jur. In traducere libera: nu avem ce cauta in deal cu insemnele cu “U”. Asta pentru cei ce au bilete inafara tarcului. Am bilet undeva in T2., in consecinta nu o sa ma lase pe stadion cu fularul si tricoul cu “U”. Nu e nici o problema, o sa merg cu fularul in centru si cand va veni vremea sa intru pe stadion il voi lasa la intrare. Ma intreb ce o sa faca mai apoi cu un munte de fulare, tricouri si steaguri. Oare o sa le inmaneze galeriei spurcatilor pe post de prada de razboi?

Am folosit mai devreme cuvantul “razboi” si nu vreau sa fiu inteles grezit. Nu am si cred ca nimeni nu are intentia de a face acte violente inaintea, in timpul si dupa terminarea meciului, nici in afara stadionului si nici pe stadion. Este un deziderat de-al meu si vad ca este si mesajul pe care il promoveaza toti suporterii Universitatii.

Nu sunt de acord cu unii care vor sa ascunda fulare sau esarfe pe sub haine. Asta pentru ca nu are sens, pentru ca intotdeauna am purtat mandru si la vedere insemnele alb-negre, oricare ar fi ele. Daca de data asta vor fi confiscate, asta e. O sa-i sfatuiesc pe stewarzi sa le daruiasca copiilor sau nepotilor.

Chiar propun ca in cazul in care chiar nu ne lasa cu fularele sa le strangem noi undeva la intrare si din gramada aia mare ce va rezulta sa daruim cate o bucatica copiilor din scolile generale din Cluj si nu numai. Ar fi mai bine decat sa fie batjocorite mai apoi de sobolanii de la groapa de gunoi.

Oricum nu cred ca ne vor lipsi de simbolurile noastre pentru ca e o marsavie si insasi faptul asta e instigare la violenta. Si daca nu o sa pot purta potcoava pe piept o s-o pastrez curata in inima si voi canta de doua ori mai tare decat de obicei. Si sunt convins ca fiecare din noi va proceda la fel.

Cl”U”j Napoca s”U”ntem noi si oricand, oriunde si oricum vom juca in Cluj, suntem mereu acasa!

 

“U” nu e doar o vocala

Am mintit ieri spunand ca nu simt apartenenta la vreun popor. Doar ca nu e un popor gen romani, unguri, chinezi, etc. E mai mult o familie. Familia celor care iubesc Universitatea Cluj.

Cum am ajuns sa apartin acestei frumoase familii? Cred ca a fost destinul. Va intrebati cum destinul, ca doar eu nu cred in destin. Uite, pentru “U” imi incalc orice principiu si afirm ca destinul m-a adus spre  aceasta familie. In sezoanele 1998-1999 si 1999-2000 “U” suferea retrogradarea pana in divizia C. Din mila si parere de rau pentru ei (intotdeauna m-au impresionat cei napastuiti de soarta, intotdeauna am tinut cu cei mai slabi, cu ‘the underdog’), au inceput sa-mi fie simpatici si sa le urmaresc rezultatele, mai ales la radio si in ziarul Unirea, ca doar acolo se dadeau rezultate din diviziile inferioare. In timp, dupa ce au promovat iar in B, am inceput sa ascult tot mai des etapele de sambata de la matineu si sa ma apropiu tot mai mult de echipa.

Acum fac o paranteza sa precizez faptul ca in vremea aceea nu ma interesa fotbalul si nu urmaream meciuri decat la campionatele mondiale sau europene. Preferam si in continuare prefer alte sporturi precum ciclism, intreceri automobilistice pe 2 sau 4 roti, snooker si sporturi de iarna(sarituri cu schiurile si biatlon). Am inceput sa urmaresc fotbalul doar dupa ce am inceput sa urmaresc pe “U” si in timp am ajuns un bun cunoscator al fenomenului, ca orice roman.

Revin… am inceput sa ma atasez de U Cluj fara sa realizez motivul la inceput. In timp am inceput sa ma documentez si sa citesc tot mai mult despre “U” si insemnatatea acestui simbol etern, sublim/ce rautatea nu-l va sterge. Printre multe altele m-au impresionat in mod deosebit si n-o sa uit niciodata cuvintele lui Iuliu Hategan:

„Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoși. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie; nu victorie personală, ci victoria națiunii; nu specula, ci jertfa”.

Majoritatea suporterilor inca gandesc in felul asta si asta ma bucura enorm. Suporteri care nu doresc neaparat performanta ci doar vor sa vada niste oameni care se daruiesc pe teren pentru “U”. In momentul in care realizezi ca cei din iarba sau de pe parchetul Salii Sporturilor dovedesc devotament si sacrificiu, nu mai conteaza rezultatul final al unui meci. Daca pastram modul asta de a gandi sportul si viata in general vom ramane mereu “U”nici.

Spuneam ca urmaream meciurile la radio. Primul meci pe Moina l-am vazut abia in toamna lui 2003 cand am ajuns student la Cluj. Era o etapa intermediara si un prieten, fan adevarat, m-a dus pe stadion in mijlocul galeriei. Mi se implinise un vis. Era minunat. Nu era multa lume, dar toti cantau. Eu ma simteam mic, mic de tot. Nu stiam nici un cantec. Am incercat si eu un timid “Haide U”, batai din palme, dar eram coplesit. Nu mai vazusem niciodata asa ceva. O buna perioada dupa aceea m-am rezumat la a asculta iar meciurile la radio pentru ca nu prea ramaneam la Cluj in weekend. Cand mergeam la meci, incepusem sa merg din ce in ce mai des, luam loc cuminte in tribuna si ma uitam cu respect si plin de invidie la peluza cum canta. Imi doream enorm sa merg si eu acolo, dar aveam stupida idee ca trebuie sa faci parte din ceva factiune de suporteri pentru a avea acces acolo. Prima data cand am avut din nou tangente cu galeria a fost la meciul cu cfr din deal dupa ce ne-am intors in A. De atunci la toate meciurile am mers doar cu galeria(nu doar la fotbal), am cantat si eu de multe ori pana ramaneam fara voce, dar nu conta, simteam ca apartin de ceva, ceva unic.

Ma mahneste faptul ca presa ne descrie ca fiind huligani si astfel alimenteaza pornirile violente ale unor personaje care poate nu isi merita locul langa cei care chiar iubesc si respecta “U”nica iubire. Totusi au fost doua momente in ultimii ani, definitorii pentru adevaratul suporter al lui U Cluj: Marsul pentru o idee, care a adunat mii de oameni pe strazile Clujului si ploaia cu grindina sau mai bine zis cu bolovani de la meciul cu Vasluiul de anul asta. Sunt de parere ca pentru momente ca astea trebuie judecat suporterul “U”, nu aducand in fata acte de violenta aleatoare, presupuse a fi provocate de fani.

Ma mai intristeaza faptul ca de cate ori am mers la baschet si volei feminin eram in sala eu, un coleg pe care il duceam la toate meciurile dupa mine, Hiena si probabil ceva rude ale jucatoarelor. La baschet masculin merge lumea, poate si la meciurile de handbal, dar nu ar fi si mai frumos ca la orice meci jucat in sala sa fie aceeasi atmosfera ca la un meci de baschet cu Sibiul sau cu Ploiestiul? Oare nu ar fi frumos sa-i incurajam pe rugby-sti meci de meci? Beietii aia intradevar merita. Meci de meci arata devotament si sacrificiu. Realizez ca pana acum am vorbit numai de fotbal, dar credeti-ma ca stiu ca  “U” e mult mai mult de-atat.

Poate ca ar trebui sa inchei cu niste epitete inaltatoare care sa evoce tot ca simt in legatura cu “U”. In acelasi timp poate ar fi prea mult sa zic ca “U” e totul, dar oricum e destul de aproape de a fi.

Numai bine! Numai “U”!

Mulţumiri

Dupa ce adresezi cuiva o rugaminte si aceasta iti este ascultata si implinita, se cade sa-i aduci si multumiri.

Asa ca MULTUMESC!

Multumesc Claudiu Niculescu pentru ca ai demonstrat ca, inainte de toate, esti fotbalist.

Multumesc Vali Lemnaru si  Alfonso Delgado pentru goluiri si pentru restul fazelor create.

Multumesc Matache, Buhus, D. Munteanu,  Cvirik, Mendy,  Balde, Gheorghe, Bostina, Ungurusan, Toba si Voican ca ati participat activ la o victorie frumoasa si in acelasi timp o victorie imperioasa. Pentru toti. Pentru suporteri, pentru a nu mai fi umiliti cu dinamo 2,3,4…n. Pentru Walter, Pana si jucatori sa demonstreze ca sunt caractere adevarate. Pentru “U”, pentru a proba inca o data, daca mai era nevoie, ca e “U”nic.

Multumesc “U” Cluj ca existi.

Rugăminte

Poate multi stiti ca vineri “U” joaca in deplasare la Dinamo. Stiti si ca acum avem in lot mai multi jucatori care au trecut pe la Dinamo, stiti ca avem finantator care a fost si el pe la caini si va dati seama de ce lumea, in afara de cei care au o idee despre ce inseamna sa iubesti Universitatea, ne pune emblema de Dinamo 2.

“U” nu a fost niciodata si nici nu va fi nimic in afara de “U”. De aceea am o rugaminte pentru Matache, Niculescu, Bostina, Lemnaru sau alt ex-dinamovist care va juca pentru “U” vineri, cat si pe restul jucatorilor care vor completa 11-le din teren, sa joace cum nu au facut-o niciodata in cariera lor, sa joace din toata inima, sa joace pentru “U”, sa joace pentru ca numele lor sa nu ramana patate doar pentru ca unii conducatori sunt parteneri de afaceri. Universitatea nu are nevoie de porecla Dinamo 2. De fapt Dinamo sau oricare alta echipa comunista nu merita ca numele sa-i fie asociat cu al Universitatii Cluj.

Poate acum o parte a galeriei Universitatii simpatizeaza cu cainii, dar nu va dura mult pana cand toti vor realiza sfintenia vorbelor: “Pentru noi doar “U” Cluj conteaza!” Sa stiti ca pentru noi cei multi, doar “U” Cluj conteaza. Nu conteaza deloc aliantele dintre brigazi sau prieteniile unora din galerie.

Cu toate acestea spuse, repet aceeasi rugaminte adresata jucatorilor: jucati pentru “U”, nu pentru altcineva.

P.S. Sunt constient ca nu va fi citit de jucatori, dar acest post trebuia scris…

“U”

NO COMMENT!

P.S. Merci celui care a facut filmuletul…

“O IDEE” din ce in ce mai palida

Astazi s-a petrecut un lucru cutremurator. Sisi a fost pus pe lista de transferuri. Mai mult de atat, afland de opozitia fanilor fata de aceasta decizie, noul presedinte, Razvan Dumitru, fie-i tarana usoara, a declarat urmatoarele: “Vrem să construim o echipă puternică şi nu una bazată pe sentimente. Fanii să nu mai vină la meciuri dacă nu vor”

Din aceasta declaratie imi dau seama ce fel de om este acest Razvan Dumitru. E ca carnea de pui crescut cu concentrate, n-are nici un gust.  Asa si acest domn poate avea nenumarate studii si sa fie membru in baroul din Chicago, dar ii lipseste bunul simt. Pana astazi nu m-au interesat deloc schimbarile din organigrama clubului. Eram si inca sunt convins ca o echipa moderna de fotbal are nevoie de buni cunoscatori in diverse domenii (management, marketing, medicina si altele). Ei, astia care au venit la club de curand nu sunt. Demonstreaza lucrul asta prin faptul ca se pisa pe 5.000 de oameni care am participat fizic acum un an si ceva la “Marş pentru o idee” si pe alte cateva zeci de mii care au fost doar cu sufletul.

Nu mi-a pasat nici de faptul ca s-au adus o gramada de jucatori straini de semnificatia lui “U”, am zis c-o sa invete. Daca il alunga pe Sisi cine-i mai invata?

Dupa ce am aflat aceste treburi am avut nevoie de, nu secunde sau minute, ci ore ca sa imi revin, sa-mi pot aduna gandurile si sa scriu ceva. Chiar e asa greu de inteles ca “U” e exact sentimentul in sine? E Cutia Pandorei ce lasa  toate sentimentele libere in lume si pastreaza pentru sine speranta. Toti cei care in 90 de ani au ajutat la ridicarea Simbolului au facut asta din caramizi de sentimente.

Pentru noi doar “U” Cluj conteaza si Mama te iubesc, dar nu ca pe “U” nu sunt vorbe aruncate in vant. Sunt esenta de sentimente. Stiti esentele alea de parfum in sticlute? Daca spargi o sticluta te copleseste mirosul. Domnilor, nu spargeti sticluta ca va umplem de sentimente, si nu sentimente placute.

Cum “Fanii să nu mai vină la meciuri dacă nu vor”? Chiar ne credeti niste prosti? Daca da, tineti minte o vorba din batrani: nu-ti pune mintea cu prostul ca el o are odihnita.

L.E. Nu-s curios de performanta atata timp cat se ucide spiritul. F.O.R.T. inseamna ceva pentru mine si pentru toti cei care iubesc “U”.

xo xo Bullshit Guru

“U” Cluj-FC Arges 2-0

In sfarsit prind si eu o victorie pe viu a baietilor. Ma saturasem sa vad tot egaluri sau infrangeri. Mai aveam putin si ajungeam si eu superstitios (idiot).

A fost cea mai faina atmosfera pe care am vazut-o pana acum la baza Clujeana. Asta si datorita daruirii pe care au aratat-o baietii azi. Le multumesc si ii rog sa joace toate meciurile cu acelasi devotament. Asa nimeni n-o sa ne mai poata opri.

Multe alte poze de la meci la r3lu

Ieri a fost zi de meci…

Ca in fiecare sambata, la ora 11, se joaca meciurile din B, mai nou liga a 2-a. Am fost prezent si eu la Turda unde “U” a jucat impotriva Ariesului din localitate. Meci foarte slab. Mi-am amintit de sezonul trecut cand se mergea pe sistemul astazi iara joaca “U” si ne f*te Weekendu‘. Nici daca s-ar fi straduit sa joace mai prost nu cred ca le iesea. In fine, ne-a batut ultima clasata cu 1-0. E deabia al 3-lea meci la care pot sa merg sezonul asta si inca nu am prins nici o victorie pe stadion. In schimb le-am prins pe toate la radio.

Lasand detaliile astea minore la o parte, atmosfera a fost aproape bestiala.

Noi jucam in deplasare, cica…

Dupa foarte multa vreme ma regasesc si eu intr-o poza de pe stadion:

O poza si cu galeria formatiei gazda:

Si cantecul nou ce l-am invatat ieri:

In templul ce vibra odata/ La imnul unei mari iubiri
Se-asterne de azi incet tacerea/ Pe malul Somesului lin
Momente unice traiam/ Strigand mereu pe-acelasi ton
Ce-i pentru unii o vocala/ Iar pentru noi e un simbol
Din tot a mai ramas splendoarea/ A miilor de amintiri
Care raman mereu in inimi/ Si vor renaste din iubiri
Iubiri ce le purtam in suflet/ Printr-un simbol etern sublim
Ce rautatea nu-l v-a sterge/ Caci langa “U” mereu vom fi

*poze “furate” de la r3lu

L.E. AICI puteti si asculta…