Viaţa ca o telenovelă

V-ati gandit vreodata ca viata e ca o telenovela? Sau numai eu am impresia asta? Poata va pare ciudat dar de multe ori ma gandesc la sfarsitul unei zile: “Azi a fost ca un episod prost turnat dintr-o telenovela.” Atatea drame in jur, atatia actori prosti, viata chiar e o telenovela.

Desi drama mea ar trebui sa fie in centrul ei, dupa cum zice solipsismul, de multe ori ma aflu simplu spectator la dramele celorlalti. Un fel de Jane Goodall printre maimute, as adauga. Desi am avut parte si eu de cateva drame, le prefer pe ale celorlalti. De obicei desprinzi concluzii mai repede decat din ale tale. Asadar zi de zi ii urmaresc pe ceilalti si felul in care reactioneaza pusi in fata a diferite situatii. De multe ori e chiar fun, it makes life bearable. Nu va inchiuiti ca am viata nu stiu cat de grea, dar imi place cum suna.

Puteti zice ca oarecum copiez ideea lumii ca fiind o scena de teatru uriasa, dar eu consider ca o imbunatatesc. Teatrul se presupune ca e jucat de actori profesionisti, maestri care stiu sa-si interpreteze rolurile si care isi respecta meseria si cer ca si ceilalti sa le-o respecte. E o mare diferenta fata de viata reala, aici ii vezi pe cei mai multi ca habar n-au sa-si joace rolul. Desi au trait o viata intreaga in pielea lor, la sfarsit nu realizeaza care le-a fost rolul de fapt. Asa e si in telenovele: actori prosti si multe personaje fara rost.

Nu vreau sa insinuez ca viata unora e inutila. Sunt de parere ca viata fiecaruia din noi e importanta, daca nu pentru ceilalti, atunci macar pentru noi. Nu prea are sens ce am scris pana acum in paragraful asta. Sa explic mai bine: cand te nasti, prima caracteristica a rolului care iti este dat e aceea de a fi om, homo sapiens sapiens, definit ca fiind o fiinta sociala guvernata de ratiune, caracterizata prin gandire, inteligenta si limbaj articulat. Observam ca pe parcursul vietii multi se dezic de unele din aceste atribute umane si de aceea sunt de parerea ca isi joaca prost rolul.

Nu-mi sta in putere sa judec modul si motivele pentru care se renunta, voit sau nu, la unele din aceste caracteristici ale speciei noastre, dar consider ca afirmatia “suntem oameni, gresim” nu ar trebui sa fie acceptata ca argument in explicarea carentelor de caracter ale oricaruia din noi. E doar o scuza care ne fereste de asumarea responsabilitatii pentru actele noastre.

Hmm… cand am inceput sa scriu articolul asta am vrut sa fie ceva comic (nu vi se pare comica o paralela intre viata si telenovele ?) si uite ce a iesit. Voiam sa marturisesc ca ma uit uneori la telenovele si sa le dau o replica geniala celor care m-ar fi facut gay pentru asta. Ceva in genul: “Sa va fut ca si voi va uitati, numai ca sunteti prea ipocriti sa o recunoasteti”. E la fel cu ascultatul manelelor; toti zic: Nu ascult niciodata manele, dar cateodata la un chef, la betie parca merge. Sa va fut pe toti, ipocriti ce sunteti. Si ipocrit ce sunt. Scriam mai demult ca nu vreau sa judec oamenii dar tot am facut-o… In fine, lasati-ma-n pace… sa va fut pe toti…

xo xo Bullshit Guru

P.S. Am aflat ca azi e ziua internationala CAPS LOCK, asa ca LA MULTI ANI CAPS LOCK!

Puya vs Monica Columbeanu

“Ne place sportul, jucăm fotbal, noi / După meciuri se termină cu box, c-aşa-i la noi / Suntem o mare familie, ne-avem ca fraţii / Dar la probleme, ştim bine, fugim unii de alţii / Avem multe biserici, că păcătuim cam des/ Pline de femei măritate din interes- gen Monica Columbeanu şi alte vagaboande de genul ăsta.”

Cuvintele lui Puya la festivalul de muzica Peninsula din Tg. Mures conform Gandul.

O numeste pe dna. Columbeanu vagaboanta… It takes one to know one…

In nici un caz nu am de gand sa o apar pe dna. Columbeanu, dar Puya nu e omul care sa dea lectii despre conduita morala. Pe o scala a principiilor morale, curvele cred ca sunt plasate mai sus decat un analfabet drogat.  Mai bine si-ar vedea de “fratele” sau Sisu ca de curand a mai primit o condamnare de 4-5 ani. Il sfatuiesc sa-i duca puscariasului un borcan de vaselina, cu siguranta are nevoie.

Nu vad ce motiv are Puya sa se lege de dna. asta, dar primul gand care imi trece prin minte e ca i-a fost refuzata o partida sau poate se simte neglijat de presa? Oare ce altceva sa fie?

xo xo Bullshit Guru

Altă optică…

Azi mi-am amintit de primele post-uri pe care le-am scris pe blog si implicit de criticile din partea prietenilor. Multi din cei care-mi citeau blogul imi ziceau numai de rau in primele saptamani: ca ceea ce scriu e banal, ca oricine poate scrie ce scriu eu si chestii de genul, de acolo si avestismentul din dreapta sus de pe prima pagina. Vreau sa va zic ca in cercul meu de prieteni, nimeni nu mai incercase sa tina un blog si de aceea am fost mirat de atitudinea lor. Mi-am dat seama apoi ca e parte din mentalitatea, nu a românului in general, dar a omului aceluia care e limitat la ceea ce i se spune ca e bine sau nu e bine sa faca. Omul acela care daca te vede ca vrei sa fii putin diferit si ca vrei sa incerci lucruri noi, te loveste “sa-ti revii”.

E ceva ce vezi tot mai des la noi in tara, oameni care vor sa faca ceva, dar in loc sa fie ajutati, de stat, de comunitate, de oamenii din jur, li se pun doar piedici. Nu vreau sa zic ca blogul meu e o mare realizare, dar e ceva personal, e ceva pentru care am depus un minim efort. De ce sa nu fiu lasat in pace sa ma bucur de el?

Pentru mine situatia s-a schimbat in ultimele luni, mai ales de cand nu am mai scris aproape nimic(3 post-uri in 3 luni sau cam asa ceva). Am intalnit tot mai multa lume care mi-a zis ca apreciaza ce scriu pe blog, chiar dintre cei cu critica, ma intrebau de ce am renuntat, ma sfatuiau sa ma reapuc de scris. Oricum eu nu renuntasem la blog, pur si simplu am avut alte prioritati care nu-mi permiteau sa stau noaptea sa ma gandesc ce as putea scrie a doua zi pe blog. Plus de asta nici nu am avut in ultimul timp internet “la discretie”.

La mine nu e o situatie grava, chiar deloc, dar in schimb sunt mii, poate milioane de oameni care vor sa invinga alte prejudecati, primejdioase, prejudecati instituite de religii, de anumite comunitati, care daca te vad ca vrei sa fii diferit, nu doar te critica, te tortureaza fizic sau psihic, te chiar ucid. Cred ca am scris mai demult ca toate necazurile pleaca de la faptul ca cei din jur vor sa te stie asemeni lor. Nu inteleg deloc modul asta de a vedea lucrurile. De ce sa fim toti la fel, de ce sa-mi placa numai aceleasi lucruri care-ti plac si tie, de ce sa nu am propriile dorinte, propriile aspiratii, propriile pareri?

DE CE?

xo xo Bullshit Guru

Naţie de sămânţari

N-am mai scris demult, dar azi revin cu niste treburi ce ma obsedeaza de ceva vreme.

In ultima vreme aud tot mai des si si din tot mai multe medii ca “Traim intr-o tara de cacat”. Nu sunt deloc de acord cu aceasta afirmatie, in primul rand pentru ca tara noastra e foarte faina si in al doilea rand pentru ca nu tara e de vina pentru situatia in care suntem acum, ci oamenii din ea.

Pana si unele din cele mai respectate voci din România, evident nu de catre mine, Mircea Badea si Mihai Bendeac repeta obsesiv ca “Traim in România si asta ne ocupa tot timpul”, resprectiv “M-am saturat de tara asta de cacat”(sau ceva de genul). Va repet, tara nu are nici o vina… numai oamenii din ea.

Nu trebuie decat sa te gandesti la unele activitati preferate ale românilor pentru a-ti da seama de ce merg lucrurile prost. Una dintre acestea este spartul de seminte, fie ca e de floarea soarelui fie de bostan. Asa-i ca toti ne dam rotunzi ca suntem central-europeni? Poate geografic, dar mentalitatea e balcanica, poate chiar mai balcanica decat chiar a celor ce locuiesc in Balcani.

In loc sa avem activitati de relaxare precum practicarea unui sport, mersul cu bicicleta, drumetii sau diverse alte preocupari care sa mentina spiritul tanar in om, noi ne concentram intreaga energie pe spartul semintelor, indiferent de ocazie. In baruri scrumierele sunt pline de coji, n-ai loc sa scrumezi, pe terease la fel, tribunele stadioanelor de fotbal produc munti de coji, la fel raman dupa diverse concerte, plajele sunt pline de seminte, daca mergi la munte nu gasesti ochi de apa care sa nu poarte mult iubitele seminte; la pomene, nunti botezuri, lumea sparge seminte neincetat; la volan sunt multi ce mananca seminte; in blocuri iese lumea pe geam si mananca seminte, la sate sta lumea la poarta si mananca seminte. Deopotriva tineri si batrani mananca seminte, sanatosi si bolnavi, romani, tigani, unguri, toti mananca seminte. Intr-un fel e bine ca nu se face discriminare, dar totusi, chiar am ajuns o naţie de sămânţari?

Nu incercati sa raspundeti. Era o intrebare retorica, evident ca facem toti parte din naţia de sămânţari. Macar de am manca seminte autohtone sa impulsionam economia, dar mancam d’alea de import…

Nu e de ajuns ca depozitam cojile pe unde ne taie capul, dar apoi ne plangem ca tara asta e toata o mizerie. Mi-i si inchipui pe Badea si Bendeac, vara asta, la mare, pe plaja, spargand seminte si apoi strigand in gura mare:

ROMÂNIA, ŢARĂ DE CĂCAT!

xo xo Bullshit Guru

P.S. De ceva vreme incerc sa nu mai mananc seminte. M-am dat pe alune…

Despre eroi…

ERÓU, eroi, s.m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♢ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai înaltă distincție în Republica Socialistă România; persoană care a primit această distincție. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. 3. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite.

Zilele trecute a fost ingropat inca un nefericit care a murit prin Irak sau Afganistan. Sau erau doi? Nu-mi mai aduc aminte cati a anuntat aia la stiri. Imi aduc aminte totusi ca prezentatoarea il numea erou pe unul dintre ei. Hai sa vedem ce a facut ala sa fie erou.

S-a distins prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie? NU!

A murit pe campul de lupta? NU!

E personaj al vreunei opere literare? Deocamdata NU!

Avea puteri supranaturale? NU!

Atunci de ce mama dracului ala e erou? In momentul de fata stiu ca nici in Irak, nici in Afganistan nu mai e razboi. Sunt doar niste mercenari trimisi sa mentina ordinea. Aproape toti soldatii de acolo se duc pentru bani si poate  sunt cativa idealisti prosti care mai cred ca americanii au atacat cele doua tari pentru a elibera populatia de sub tiranie. Petrolul nu are nici o legatura.

Asadar daca te duci pentru bani inseamna ca, in mod normal, mergi la munca si faptul ca ai murit in nu stiu ce misiune prin desert sau pe la dracu’n praznic ar trebui catalogat ca accident de munca si nu ca act de eroism. Un pescar care iese in larg la pescuit si moare e erou? Nu cred. Si totusi are nevoie de ceva curaj sa iasa in larg sa infrunte valuri, furtuna sau soare arzator.

Mi se pare o aberatie  sa-i numim eroi pe soldatii ce mor, indiferent de circumstantele in care se petrece decesul. Eu le-as zice prosti. Nu ii poate obliga nimeni sa mearga acolo. Totusi de ce merg?

Mi se pare o aberatie faptul ca Romania continua sa aiba armata, cand la izbucnirea unui conflict major, intraga planeta poate fi rasa in cateva minute. E complet inutil sa mentii o institutie care in contextul geo-politic actual nu-si are rostul. In conditiile in care mananca peste 2% din PIB si nu produce nimic, nu se poate ca prima masura de reducere a cheltuielilor statului sa fie desfiintarea armatei si nu reducerea pensiilor?

Indiferent de context, pentru mine soldatii nu sunt niste eroi, sunt niste lipitori umane si nu exista pe lumea asta argument suficient de puternic sa ma convinga de contrariu. Asa ca va rog nu incercati.

xo xo Bullshit Guru

Eşti din Bucureşti dacă…

Am gasit si cu Bucurestiul… Apropo, E România, e ţara noastră şi ne pişăm pe capitala voastră…

Aşadar eşti din Bucureşti dacă:

1. Nu știi să numești județele tării și te întrebi la ce ți-ar folosi să le știi.

2. Ești mândru de chestii cu care nu ai avut nicio legătura, gen performantele unor sportivi.

3. Toată lumea din afara orașului îți spune că ești arogant.

4. Tu ești de părere că ești normal. Doar tu.

5. Toată lumea are ceva cu tine. Să mori tu, dacă nu-i așa!

6. Ești de părere ca 86% din populație ar trebui lichidată.

7. N-ai cunoscut în viața ta un ungur, dar ai boală pe nația lor.

8. Mănânci la McDonald, KFC etc, de foame, nu de fiță.

9. Crezi că shaorma ar trebui să fie mâncarea națională și bănuiești că ar fi putut fi adevărata cauză a războiului din Irak.

10. Nu cumperi inălbitor aproape niciodată, pentru că are apa suficient clor și așa.

11. Hainele și pantofii ți se murdăresc după două ore de mers prin centru, fără să faci absolut nimic dubios.

12. Critici pe toată lumea, dar când se ia cineva de tine spui că gusturile nu se discută.

13. Nu ești la curent cu nicio știre din lumea politică și habar nu ai cine e ministrul de interne, dar ești ferm convins că toți politicienii fură.

14. De multe ori, mai ales vara, te trezesc lătrăturile maidanezilor și țiganii care strigă “Fiare vechi luăăăăm” cu mult înaintea alarmei de la ceas.

15. Nu ai fost niciodata în Sălăjan sau Pantelimon, dar ești destul de sigur că pe acolo umblă golanii cu mitraliere pe stradă.

16. Cand vezi oameni că se bat pe stradă nu îi oprești. Tu scoți mobilul să îi filmezi.

17. Nu ai amici… Ai “tovarăși”.

18. Nu există poliție sau jandarmerie, există doar “Garda”.

19. Tu nu te te relaxezi, ci “o arzi aiurea” sau “o arzi chill”

20. Tu și cu tovarășii tăi ați fost interpelați minim o dată, de Gardă, când o ardeați aiurea la colțu blocului.

21. Tu nu faci mișto… tu faci “caterincă”.

22. Nu te duci la petreceri, te duci la “bairamuri”.

23. Nu trebuie sa faci naveta ca sa te duci la liceu/facultate.

24. Ți se pare că să mergi 9 stații cu tramvaiu (gen Ghencea-Crangași) nu e un drum lung.

25. Cand urci in autobuz ții geanta strâns în mână sau bagi mâna în buzunarul cu portofelul.

26. Ești de părere că e mai rentabil să plătești o amendă la RATB din când în când, decât să îți cumperi mereu bilet.

27. Nu ți se pare ciudat să mergi prin tunele subpământene ca să ajungi la muncă. Tu știi că ăla se numește metrou.

28. Nu cunoști prea bine străzile orașului și folosești bodegile drept puncte de reper când vrei să explici ceva.

29. Când mergi spre periferie, adesea vezi la stop un BMW Seria 7 lângă o căruță plină cu fiare vechi. Asta nu te miră deloc – ăia cu căruța fac primul pas spre a-și cumpăra merțan, iar tu ca prostu tocmai ai aruncat la gunoi o doză metalică.

30. De multe ori ți-e frică să treci pe zebra, pe verde.

31. Nu ai niciodată pretenția să ți se dea restul complet la magazin.

32. Ești un pic speriat când un vânzător sau funcționar se poartă frumos cu tine.

33. Nu deschizi ușa preoților veniți cu botezul, că oricum ești convins că au mai mulți bani decât tine.

34. Numărul de mall-uri & supermarketuri de la tine din cartier îl va depăși în curând pe cel al lăcașelor de cult. Oricum te duci mai des în mall decât la biserică.

35. De Crăciun nu pui decorațiuni pe ușă că oricum știi că o sa ți le fure. Colindătorii sau politicienii.

36. Te simți bine când mergi prin țară și îți dai seama că multe orașe sunt mai mici decât cartierul în care stai.

37. Ești de părere că toți care vin din țară să stea în București și se vaită de cât de nașpa e, ar trebui să se ducă în pizda mă-sii, la ei acasă. Unora le-ai plăti și biletul de tren.

38. Iti gasesti masina zgariata in fiecare saptamana.

39. Orice loc de parcare pe care-l vezi (pe trotuar, pe strada, pe iarba, in pom) este al cuiva, care te va lua la bataie daca nu realizezi lucrul asta.

40. Pierzi cel putin 2 ore ca sa intri sau sa iesi din oras.