Mi-e scârbă de noi…

O imagine tulburator de reprezentativa pentru societatea zilelor noastre. Contextul, o nunta dintr-un anumit oras, al unei anumite tari, de pe un continent al acestei planete. Doamna respectiva asteapta alaiul de nuntasi, care vor sarbatori la o vila din apropiere, in fast ostentativ si opulenta abuziva, nunta a doi tineri.

Prima idee care mi-a trecut prin minte, vazand fotografia, a fost ca mi se intareste inca odata afirmantia ca e cea mai mare crima sa aduci pe lume copii astazi, in contextul politico-economic in care traim. Ar trebui facuta o lege care sa pedepseasca aspru pe aceia care vor face copii. Sunt convins ca 90%, sau poate chiar mai mult, din populatia lumii nu are nici macar o convingere dupa care sa se ghideze in viata, doar ii urmeaza pe altii. Nu vad cum acesti oameni ar putea sa creasca un copil care sa gandeasca, sa fie independent si existenta lui sa conteze, pentru el si pentru altii.

Vad tot mai des parinti care isi sfatuiesc copii sa ignore educatia din scoli. Intr-adevar, sistemul nostru educational e la pamant, dar totusi e o alternativa la analfabetism. Mi-e scarba sa aud tineri sau batrani care se lauda ca ei in viata lor nu au deschis o carte. Mi-e scarba sa vad persoane care au terminat liceul si nu sunt capabile sa citeasca decat pe litere. Pot da vina pe invatamant, dar stau si ma gandesc ca si eu am iesit din acelasi sistem si sunt departe de a fi analfabet. Chiar daca este inca mult loc de a-mi imbunatati cunostintele, stiu ca sunt superior multora in ceea ce priveste educatia, pe care de cele mai multe ori mi-am facut-o singur.

Totusi, nu ar trebui ca educatia sau cunostintele sa ma fac sa vad si sa-mi ofere dreptul de a afirma ca societatea in care traim e putreda, ci insasi faptul ca sunt om, adica o fiinta intelectual superioara, ar trebui sa fie suficient. Nu inteleg cum un om care ar trebui sa posede inteligenta individuala este indobitocit intr-un asemenea hal incat renunta la gandire si urmeaza mereu turma.

Intr-un final, daca stau sa ma gandesc, mi-e scarba de majoritatea oamenilor pe care ii cunosc Asta pentru simplul fap ca intrebandu-i de ce au facut o anumita operatie, raspunsul lor va fi aproape intotdeauna “Pentru ca un oarecare sau un grup de oarecare a facut la fel”. Nu auzi raspunsuri de genul “Am considerat ca e cea mai buna alegere”. Si uite asa se ia decizia de a avea copii doar pentru faptul ca si ceilalti au(nu ma refer la sarcinile neplanificate). Nu-ti faci o analiza daca esti capabil sa-l cresti si mai ales sa-l educi; mancare si haine faci cumva sa ii dai, dar esti sigur ca poti sa-i oferi o educatie in adevaratul sens al cuvantului?

EDUCÁȚIE, educații, s. f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva.

Probabil cel mai important lucru pe care il face un om in viata e educatia pe care i-o ofera copilului sau in fiecare zi si atat timp cat el, la randul lui, nu a fost educat intr-o maniera care sa-i permita educarea altora, atat timp cat el insusi nu e capabil sa-si dezvolte gandirea, cum il va invata pe copilul sau acest lucru?

P.S. Nu vreau, pentru faptul ca am pus poza de mai sus, sa se interpreteze ca m-as referi la anumite etnii, rase sau popoare. Stiu un singur lucru: prostia si ignoranta nu discrimineaza, asa ca e vorba de oricare dintre noi.

xo xo

Spiritul Erei

Zilele trecute am urmarit cele 3 filme lansate de The Zeitgeist Movement, o miscare ce propune crearea unei noi civilizatii umane bazate pe Proiectul Venus creat de Jacque Fresco, un designer, inventator si scriitor concentrat pe viitor si cum poate acesta fi imbunatatit. Proiectul propune o societate egalitara bazata pe o economie a resurselor, pe progres tehnic si tehnologic si pe respectul absolut intre oameni si pentru planeta. Se intentioneaza eliminarea diferentelor de clasa prin facilitarea accesului tuturor oamenilor la orice fel de resurse: hrana, educatie, facilitati medicale. Puteti citi mai multe si pe site-ul in limba romana. E putin out of date, dar raspunde la foarte multe intrebari.

Am ajuns sa vad filmele la recomandarea si insisientele unui prieten. La inceput am fost chiar reticent pentru ca nu vedeam ce noutate poate aduce. Intradevar nu e ceva nou, despre multe din subiecte, defectiuni ale societatii in care traim, am scris si eu pe blog, dar totusi apare o noutate. Cineva propune o solutie la cusururile cadrului in care traim azi. Nu e solutia perfecta, dar e o alternativa mult superioara la ceea ce avem acum.

De mult timp visez la acea societate egalitara ce utilizeaza toate resursele la comun, unde nu exista diferente impuse de religie, de clasa sociala, de natie si de rasa, bazata pe adevarata democratie, adica libertatea de a fece tot ce vrei, dar fara a ingradi libertatea celorlalti. Totusi nu am crezut niciodata ca ar fi posibil sa ceva, dar solutia lor mi se pare absolut geniala: eliminarea totala si permanenta a economiei bazate pe sisteme monetare si instaurarea proprietatii comune in locul celei individuale. Daca stati sa va ganditi, banii sunt cauza majoritatii infractiunilor si crimelor, de fapt nu doar banii, ci lipsa lor. Eliminand banii si punand la dispozitia tuturor abundenta de resurse necesare traiului, anulam considerentele care duc la incalcarea legilor si astfel majoritatea legilor devin inutile. Totodata se incurajeaza munca in folosul intregii umanitati, nu doar a sinelui.

Revenind la filme in sine, am descoperit ca multa lume le vede ca “filmele alea care vor sa demonstreze ca Dumnezeu nu exista”.  Intr-adevar se face o comparatie intre viata lui Iisus si vietile altor eroi, predecesori ai acestuia din diverse culturi. Se mai face o remarca, probabil cea mai inteligenta chestie pe care a putut-o gandi lumea pana acum: Nu stiu cum e Dumnezeu, dar cu siguranta stiu cum NU e. Plus ca se mai vorbeste despre cum e religia o unelta de manipulare in masa si alte banalitati de care am mai scris pe blog. Totusi nicaieri nu se neaga existenta lui Dumnezeu, doar se trage un semnal de alarma asupra modului absolut arhaic in care religiile ne fac sa percepem lumea.

Miscarea asta cuprinde deja peste 500.000 de oameni, ca fapt divers, Romania e pe locul 5 ca numar de sustinatori. Sunt onorat ca ma aflu printre ei si imi propun ca pe viitor sa fac ca acest proiect sa fie cunoscut cat mai multor oameni. Acum fac primul pas.

xo xo

Test psihologic

Vreti sa va aflati profilul psihologic? Raspundeti sincer la urmatoarele intrebari, aflati punctajul si apoi cautati interpretarea. (L-am inprumutat de la Dr. Phil)

1. În ce perioadă a zilei simţi că ai potenţial maxim?
a) dimineaţa
b) după-amiaza şi în primele ore ale serii
c) seara târziu

2. În mod normal, mergi…
a) destul de repede, cu paşi mari
b) destul de repede, cu paşi mici
c) nu prea repede, cu capul ridicat, privindu-i pe toţi în faţă
d) nu prea repede şi aplecat
e) foarte încet

3. Când conversezi…
a) stai în picioare, cu braţele încrucişate
b) ţii braţele încrucişate
c) pui o mână sau ambele mâini la brâu sau în buzunare
d) atingi sau împungi cu degetul interlocutorul
e) îţi atingi urechile, bărbia, sau te joci cu părul

4. Când eşti relaxat, te aşezi…
a) cu genunchii şi picioarele alipite
b) cu picioarele încrucişate
c) cu picioarele depărtate sau întinse
d) cu un picior îndoit, aşezat sub şezut

5. Când cineva este cu adevărat distrat, îi răspunzi cu…
a) o glumă bună
b) o glumă bună, dar nu gălăgioasă
c) un râs silenţios
d) un surâs timid

6. Când ajungi la o aniversare sau la un eveniment social…
a) îţi faci o intrare zgomotoasă, încât toţi să te bage în seamă
b) îţi faci o intrare liniştită, privind în jurul tău pentru a vedea dacă întâlneşti pe cineva cunoscut
c) îţi faci o intrare silenţioasă, încercând să treci neobservat

7. Atunci când eşti foarte concentrat la ceva anume şi eşti întrerupt…
a) agreezi întreruperea
b) eşti foarte iritat
c) poţi reacţiona în oricare din cele două moduri

8. Care dintre următoarele culori îţi place cel mai mult?
a) roşu sau portocaliu
b) negru
c) galben sau albastru
d) verde
e) albastru sau mov
f) alb
g) maro sau gri

9. Când eşti în pat, pe punctul de a adormi, stai…
a) întins pe spate
b) întins pe burtă
c) pe o parte, uşor răsucit
d) cu capul sprijinit pe braţ
e) cu capul acoperit

10. Adesea visezi cum…
a) cazi
b) te cerţi sau te lupţi pentru ceva
c) cauţi ceva sau pe cineva
d) zbori sau pluteşti
e) în mod normal, nu visezi
f) visele tale sunt întotdeauna plăcute


Peste 60 de puncte
Lumea te vede ca pe o persoană de care trebuie să se ferească; te consideră o persoană vanitoasă, egoistă şi extrem de dominantă. Sunt şi oameni care, cine ştie, s-ar putea să te admire, chiar dacă nu au încredere întotdeauna în tine.

Între 51 şi 60 de puncte
Ai o personalitate excitantă, destul de mobilă şi foarte impulsivă. Eşti văzut ca un lider natural, cineva care ia decizii rapide, chiar dacă nu întotdeauna sunt corecte. Eşti considerat o persoană îndrăzneaţă. Compania ta este căutată pentru emoţiile pe care le produci.

Între 41 şi 50 de puncte
Lumea consideră că eşti o persoană puternică, plină de viaţă, încântătoare, veselă, bună, practică şi întotdeauna interesantă; cineva care, în mod constant, este în centrul atenţiei, dar suficient de bine echilibrat pentru a nu se considera deasupra celorlalţi.

Între 31 şi 40 de puncte
Lumea consideră că eşti sensibil, prudent, atent şi practic. Eşti considerat inteligent, dotat şi talentat, dar modest. Eşti perceput ca o persoană care nu leagă foarte uşor şi nici repede prietenii, dar care este foarte loială prietenilor săi şi care aşteaptă aceeaşi loialitate din partea lor. Îţi ia destul de mult timp ca să ai încredere în prieteni şi la fel de mult ca să îi uiţi pe cei care-ţi înşală încrederea.

Între 21 şi 30 de puncte
Prietenii tăi te consideră scrupulos şi nervos. Eşti perceput ca fiind o persoană foarte prudentă, extrem de atentă, înceată şi perseverentă, dar prea puţin talentată. Toţi ar fi realmente surprinşi dacă ai face ceva impulsiv sau fără să te gândeşti. Eşti, prin natura ta, o persoană foarte atentă.

Mai puţin de 21 de puncte
Lumea crede că eşti timid, nervos, indecis şi că ai nevoie de o atenţie specială. Eşti văzut ca o persoană permanent preocupată şi care vede probleme acolo unde acestea nu există. Unii cred despre tine că eşti plictisitor.

ENJOY!

xoxo

P.S. Puteti lasa un comentariu cu rezultatul vostru. Nu va ia mai mult de un minut. Nu fiti lenesi!

Un nou inceput!

Cu dedicatie …

Ca de inceput de an va urez tuturor LA MULTI ANI! si vreau sa va asigur ca o sa continui sa aberez in continuare.

Vreau azi sa scriu despre inceputuri, de an, de viata, de noi etape din viata. Din facultate imi amintesc ca un important economist(evident nu atat de important pentru mine cum e pentru proful care ne vorbea de el) impartea viata in trei faze:

I. de acumulare de datorii (pana la 25 de ani)- datorii morale fata de parinti, datorii banesti fata de banci sau alte instrumente financiare

II. de inapoiere a datoriilor(intre 25 si 45 de ani)- inapoierea banilor si stingerea datoriilor morale fata de parinti prin aducerea pe lume si ingrijirea propriilor copii

III. de relaxare(peste 45-50 de ani)- cand toate datoriile sunt platite si esti liber sa cheltui banii pe distractii care inainte nu erau accesibile.

Intr-o econumie normala aceste faze sunt absolut normale, dar in realitatea economica de la noi nu se pot aplica si nu le-am intelege foarte bine. De aceea ma indrept spre o alta impartire avand patru etape principale: Copilaria (0-10 ani), Adolescenta (15-18 ani), Tineretea (18-35 ani), Maturitatea (35-60 ani) si doua intermediare: Preadolescenta si Batranete, ultima fiind faza intermediara intre Maturitate si Momentul mortii, perioada in care te astepti oricand sa treci in lumea cealalta..

La inceput de viata singurul lucru pe care il facem e sa imitam ceea ce vedem. Reproducem zi de zi ceea ce vedem la altii, ne insusim, instinctiv, un mod de comportament, de vorbire si de gandire. Ajungem astfel in perioada de adolescenta cand apar foarte multe schimbari. Cea mai importanta e faptul ca incepem sa luam decizii care ne influenteaza viata. Iti  doresti independenta si de aceea ajungi sa iei hotarari care te vor ajuta  sa definesti persoana care vrei sa deviii: sa-ti stabileasti principii morale, sa alegi ideile pe care sa le sustii, sa optezi pentru lucrurile pentru care sa lupti, sa vezi problemele care trebuie inlaturate din calea ta. Aceste decizii sunt greu de luat si multa lume se pierde pe drum incercand sa realizeze totul cat mai usor. Intr-adevar se poate reveni pe parcurs, dar sa nu fie prea tarziu acel mai tarziu.

Tot in perioada adolescentei se produce un moment, un singur moment care va influenta cu mare greutate modul in care vei lua urmatoarele hotarari din viata ta. Ca e mai devreme, ca e mai tarziu, survine o imprejurare care va apasa asupra majoritatii deciziilor tale. Poate nu ati realizat inca, dar un astfel de moment exista in viata fiecaruia, pentru unii e o clipa trista, pentru altii e prilej de bucurie, pentru unii e ceva jenant, pentru altii motiv de lauda. Oricum ar fi, indiferent cand s-ar produce si chiar daca nu ati realizat inca, acea secunda, acel ceas, acea zi sau secventa de zile a definit sau va defini o buna parte din restul parcursului vietii tale, chiar daca celorlati nu li se pare ceva semnificativ si chiar daca uneori nici tie nu ti se pare revelator. De aceea ii zic un nou inceput, poate adevaratul inceput.

xoxo

Cuget, deci exist!

Am scris intr-un post mai vechi ca ignoranta duce la prostie si viceversa.

Ideea e ca ignorantul/prostul este mult mai fericit pentru ca el nu are zbateri launtrice, el nu are intrebari si astfel nu se consuma sa gaseasca raspunsul, el nu e macinat de dorinta de a descoperi necunoscutul. Pentru el e suficient sa stie ca poate sa-si satisfaca nevoile primordiale pe o perioada cat mai indelungata de timp si-i ajunge.

Ma citez pe mine insumi pentru a lansa o idee, deloc originala, care in decursul timpului a parut si inca pare in ochii multora mai mult decat absurda. Aceea de a gandi pentru noi insine si de a nu ne lasa influentati de opinia altora. Presupun ca e foarte greu sa faci asa ceva cand toata viata ti s-a ordonat ce sa faci si ce sa gandesti. Aici ma refer si la cei care dau ordinele si nu doar la cei care le primesc. Prin simplul fapt ca se asteapta de la tine sa dai un ordin sau sa rostesti o idee esti fortat sa actionezi in consecinta. Inca suntem sclavii a mii de ani de “crede si nu cerceta” si culmea e ca sunt multi care refuza sa accepte lucrul asta. Si de ce ar accepta? Sa se dovedeasca inutilitatea vietii lor si a altora dinaintea lor?

In ultimele trei secole parca lucrurile vor sa se indrepte dar inca vedem cum cei care vor sa se diferentieze de haita sunt oarecum marginalizati. Oricine e parte unei anumite categorii si incearca sa fie mai mult decat atat, trebuie oprit. Nu are voie la opiniile lui, trebuie sa urmeze cu credinta regulile prestabilite. Acesta e comportamentul de grup. Apropo, “istetimea” asta de grup mi se pare cea mai periculoasa forma de prostie si cred ca nu exagerez afirmand ca inteligenta intr-un astfel de grup este invers proportionala cu numarul membrilor. Altfel spus: cu cat mai multi cu atat mai prosti. Sau vorba veche: prosti, da’ multi.

Am deviat putin de la traseu, dar revin: eu imi justific existenta prin faptul ca gandesc, judec, cuget. Ma intreb deseori cum isi dovedesc lor insisi ca exista acesti “isteti de grup”. O sa ii numesc in felul acesta si mai incolo pe acesti followers. E greu sa gasesc un sinonim atat de cuprinzator in romana pentru ca religiile au enoriasi, curentele filozofice au adepti, miscarile rebele au partizani, partidele au membrii, fiecare guru are discipoli. Indiferet cum i-as numi, toti sunt niste followers si au un lucru in comun: nu stiu, nu pot sau nu vor sa gandeasca pentru ei insisi, sa-si formeze o opinie care sa fie independenta de a inaintasilor sau a contemporanilor. Probabil e mult mai usor asa, sa ti se spuna care e adevarul si sa-l inghiti ca pe o gura de apa. De ce sa-ti pui intrebari si de ce sa cauti raspunsuri cand cineva ti le ofera pe tava?

De cand am inceput sa scriu blog-ul acesta bat moneda pe o idee: nu vreau sa judec oamenii. Si de data asta intr-adevar nu-i judec pe acesti “isteti de grup”, chiar ii inteleg si, intr-o oarecare masura, ii invidiez, dar mi-e greu, chiar imposibil sa fiu la fel. E o chestiune de alegere: ori dormi linistit ori alegi sa iti petreci noptile meditand, incercand sa gasesti raspunsuri si sa realizezi ca afli doar mai multe intrebari.

Pentru mine e singurul mod de a ma simti in viata. Nu am avut niciodata simtul proprietatii care sa ma indemne spre a acumula diverse proprietati. Nici nu simt fiorul adrenalinei in fata pericolului. Astfel de activitati mi se par futile. Singura conjunctura in care simt ca traiesc si ca sunt om e aceea in care sunt pus sa gandesc. Si cred ca sunteti de acord ca e singura operatiune care ne diferentiaza de bestii.

Asta ma face sa ma simt superior, dar stai putin, daca chiar sunt?

xoxo

Generalul Fundul-Gol

Titlul articolului va poate duce cu gandul la ceva comic, dar va avertizez de pe acum ca nu e deloc asa. In primul rand fac un rezumat la ceea ce povesteste omul ala si ce scrie intr-un reportaj din Daily Mail despre el.

Pana azi n-am stiut de existenta acestiu individ, dar stiam de prezenta pe continentul negru al acestui tip de indivizi. Tipul e un fost conducator al unei grupari de luptatori de gherila din liberia, supranumit “Generalul Fundul-Gol” pentru ca el si soldatii lui foloseau o tehnica de lupta ciudata, dar eficienta, de intimidare a adversarului: atacau intotdeauna dezbracati, avand la ei doar armele si incaltamintea. Asta le oferea un avantaj psihologic important in teatrele de razboi din Africa dominata de pseudo-religii si superstitii, ei parand mai degraba animale, bestii, decat oameni. A vazut lumina zilei intr-un trib care folosea sacrificiul uman drept ofranda zeilor si la nastere i s-a prezis ca va ajunge un mare razboinic. La varsta de 7 ani a fost incredintat de tatal sau batranilor tribului pentru a fi initiat in ritualul preotiei, devenind astfel o figura importanta in regiune, capeteniile de trib vecine recunoscandu-l de asemenea ca lider spiritual. Una din indatoririle sale era sacrificiul copiilor de 1, 3, 6 sau 9 ani pentru bunastarea tribului. Cu timpul, devenind liderul gruparii de gherila, facea sacrificii inaintea fiecarei batalii. Sacrificiul era urmat de consumare de catre soldati, mai intai a inimii si apoi a restului carnii de pe trupul copilului ucis pentru a le oferi curatire spirituala si putere sporita in lupta. El pretinde ca e vinovat de peste 20.000 de crime intre 1982 si 1996 cand a avut o revelatie. Dupa uciderea unei fetite de 3 ani care a fost adusa la sacrificiu de insasi mama ei, i-a aparut Iisus Hristos si l-a eliberat de sub robia diavolului care inainte ii aparea in somn si ii poruncea sa faca crimele respective. Dupa aceasta intamplare au incetat sacrificiile si la scurt timp a parasit grupul de soldati. Acum e pastor/predicator si are o tabara unde adaposteste tineri care au fost soldati de la varste fragede. Uitasem sa precizez ca unitatea lui militara era alcatuita in majoritate din copii, unii din ei avand doar 9 ani si li se dadea in mod constant cocaina sub pretextul ca le intareste puterea. Facea rost de arme si cocaina prin schimbul cu diamante, blood diamonds, pe care le aduna din teritoriile ocupate cu ajutorul locuitorilor din spatiul respectiv, pe care ii transforma in sclavi.

Omul asta, nici nu stiu daca-l pot numi om, pretinde ca se caieste pentru ce a facut si ca Iisus l-a iertat pntru faptele sale. Desi nu am dreptul sa il judec imi rezerv totusi dreptul de a avea indoieli asupra caintei sale. Mai degraba consider toata treaba asta o escrocherie elaborata. Pretinde ca vrea sa fie judecat de tribunalul pentru crime de razboi de la Haga, dar convingerea multora e ca vrea sa ajunga pe pamant european pentru a cere azil politic. Acest punct de vedere nu mi se pare absurd deoarece in tara sa e un om vanat de multi si e nevoit sa se ascunda. Plus ca inaintea lui au mai fost alti fosti lideri de factiuni militare din diverse tari africane care au facut tot posibilul sa ajunga in Europa pentru a cere azil politic.

Mie toata povestea privind cainta lui mi se pare trasa de par intrucat viata lui de acum nu difera cu mult de viata pe care o avea inainte de 1996. Multi oameni il privesc si acum ca pe un lider spiritual si il venereaza ca atare. Atat ca acum nu mai face sacrificii umane ci se foloseste de predici pentru a atrage adulatia celor ce-l asculta. Tabara pentru fostii soldati iarasi mi se pare o treaba cel putin ciudata pentru ca le da celor de acolo de mancare doar o farfurie de orez pe zi si atat. Nu o vad asta ca pe o binefacere. In confesiunea inregistrata nici un moment nu arata cainta pe chip. Sinceritate exuberanta da, dar cainta nu. Mai mult mi se  pare ca in momentul in care vorbeste de crimele sale o face cu mare seninatate si oarecare mandrie. Ziarele se intreaba daca el ar fi cel mai rau om care a trait pe pamant. Nu ma pot pronunta in privinta asta, dar cu siguranta e un escroc de mare clasa.

Intr-o oarecare mica masura as vedea si cum faptele sale ar fi scuzabile. Trebuie sa ne gandim ca de la o varsta frageda a fost invatat sa ucida si toata viata lui numai asta a vazut si a facut. Totusi dezvinovatindu-l pe el raman crimele sale. Alea nu s-au produs singure. Trebuie sa fie un vinovat. Sa invinovatim natura umana susceptibila manipularii, sa-l invinovatim pe diavol? Ar fi foarte usor. Asa scapam. Si Generalul Fundul-Gol. Si noi. Pentru ca da, si noi purtam o vina pentru cele intamplate. Multi stiau ce se petrece in tarile alea, dar nimeni nu a intervenit. Fiti siguri ca asta nu e un caz singular. In ultimii 50 de ani, plus-minus, au fost zeci si sute de astfel de oameni care isi trimiteau trupele sa ucida tot ce prindeau in cale. Inca mai sunt astfel de oameni. Cu ei ce ne facem? Pe ei ce revelatie o sa-i indrepte spre cainta?

P.S. Nu am precizat nicaieri numele acestui personaj pentru ca nu merita rostit, indiferent daca se caieste cu adevarat sau nu.

xoxo

Viaţa ca o telenovelă

V-ati gandit vreodata ca viata e ca o telenovela? Sau numai eu am impresia asta? Poata va pare ciudat dar de multe ori ma gandesc la sfarsitul unei zile: “Azi a fost ca un episod prost turnat dintr-o telenovela.” Atatea drame in jur, atatia actori prosti, viata chiar e o telenovela.

Desi drama mea ar trebui sa fie in centrul ei, dupa cum zice solipsismul, de multe ori ma aflu simplu spectator la dramele celorlalti. Un fel de Jane Goodall printre maimute, as adauga. Desi am avut parte si eu de cateva drame, le prefer pe ale celorlalti. De obicei desprinzi concluzii mai repede decat din ale tale. Asadar zi de zi ii urmaresc pe ceilalti si felul in care reactioneaza pusi in fata a diferite situatii. De multe ori e chiar fun, it makes life bearable. Nu va inchiuiti ca am viata nu stiu cat de grea, dar imi place cum suna.

Puteti zice ca oarecum copiez ideea lumii ca fiind o scena de teatru uriasa, dar eu consider ca o imbunatatesc. Teatrul se presupune ca e jucat de actori profesionisti, maestri care stiu sa-si interpreteze rolurile si care isi respecta meseria si cer ca si ceilalti sa le-o respecte. E o mare diferenta fata de viata reala, aici ii vezi pe cei mai multi ca habar n-au sa-si joace rolul. Desi au trait o viata intreaga in pielea lor, la sfarsit nu realizeaza care le-a fost rolul de fapt. Asa e si in telenovele: actori prosti si multe personaje fara rost.

Nu vreau sa insinuez ca viata unora e inutila. Sunt de parere ca viata fiecaruia din noi e importanta, daca nu pentru ceilalti, atunci macar pentru noi. Nu prea are sens ce am scris pana acum in paragraful asta. Sa explic mai bine: cand te nasti, prima caracteristica a rolului care iti este dat e aceea de a fi om, homo sapiens sapiens, definit ca fiind o fiinta sociala guvernata de ratiune, caracterizata prin gandire, inteligenta si limbaj articulat. Observam ca pe parcursul vietii multi se dezic de unele din aceste atribute umane si de aceea sunt de parerea ca isi joaca prost rolul.

Nu-mi sta in putere sa judec modul si motivele pentru care se renunta, voit sau nu, la unele din aceste caracteristici ale speciei noastre, dar consider ca afirmatia “suntem oameni, gresim” nu ar trebui sa fie acceptata ca argument in explicarea carentelor de caracter ale oricaruia din noi. E doar o scuza care ne fereste de asumarea responsabilitatii pentru actele noastre.

Hmm… cand am inceput sa scriu articolul asta am vrut sa fie ceva comic (nu vi se pare comica o paralela intre viata si telenovele ?) si uite ce a iesit. Voiam sa marturisesc ca ma uit uneori la telenovele si sa le dau o replica geniala celor care m-ar fi facut gay pentru asta. Ceva in genul: “Sa va fut ca si voi va uitati, numai ca sunteti prea ipocriti sa o recunoasteti”. E la fel cu ascultatul manelelor; toti zic: Nu ascult niciodata manele, dar cateodata la un chef, la betie parca merge. Sa va fut pe toti, ipocriti ce sunteti. Si ipocrit ce sunt. Scriam mai demult ca nu vreau sa judec oamenii dar tot am facut-o… In fine, lasati-ma-n pace… sa va fut pe toti…

xo xo Bullshit Guru

P.S. Am aflat ca azi e ziua internationala CAPS LOCK, asa ca LA MULTI ANI CAPS LOCK!

Promisiuni deşarte

Va intrebati vreodata de ce ne facem noua insine zeci, poate chiar sute de promisiuni doar ca apoi sa uitam de ele?

Promisiuni de genul: nu mai dorm asa mult, nu mai pierd noptile, voi citi mai mult, nu mai injur, nu mai fumez, nu mai beau, voi trata oamenii cu mai mult respect, o sa-mi sun mai des prietenii sa vad ce mai fac, nu mai mananc atatea porcarii, voi face mai multa miscare, nu mai cheltui banii pe tampenii, o sa fac economii si multe altele care nu-mi vin acum in minte(o sa completez lista de fiecare data cand imi amintesc ceva nou).

Ma irita ca nu inteleg de ce toate aceste promisiuni trebuie sa inceapa la o data fixa in timp, astfel de maine, de saptamana viitoare, de luni, de la 1 ian, febr, etc., de la anul o sa fiu asa sau n-o sa mai fac urmatoarea chestie. Si trece… trece si maine si anul urmator si promisiunea ta ramane uitata si candva o sa-ti amintesti ca totusi ti-ai luat un angajament si iar zici ce de maine sau de la anul… si iar se uita.

Cel mai ciudat e ca mai usor e sa duci la capat o promisiune facuta altuia decat una facuta tie insuti. Pentru altul te stresezi ca doar i-ai promis si dupa ce ai facut nu stiu cate pentru a-ti respecta promisiunea ajungi iar sa-ti promiti ca n-o sa mai faci niciodata in viata ta alte promisiuni. Desi stii ca asta e promisiunea pe care ai incalcat-o de cele mai multe ori in viata ta, tot o faci. Si de ce? Evident, pentru a o mai incalca inca odata.

Totusi am gasit o solutie, asa ca promit sa nu mai respect nici o promisiune pe care o fac de azi inainte. Oare reusesc?

xo xo Bullshit Guru

 

Intellectual Bouncers

Asta e una din fazele alea comice de te scot si din cea mai adanca depresie. E cu atat mai comica cu cat imi aminteste de o alta faza comica traita in Cluj. Se pare ca toamna asta e anotimpul amintirilor de la Cluj. Va mai plictisesc cu inca una.

Era o seara tipica de mijloc de saptamana si cativa din camin ne-am hotarat sa dam o raita prin cluburi. Dupa ce am vizitat vreo 5 cluburi goale ne vine  sa mergem si in Kharma. <Tre’ sa precizez ca totul se petrecea pe vremea cand in Cluj nu se stia de Obsession sau Bambu si Kharma era, pe langa Diesel, un club “de fite”.>

Pe drum spre Kharma realizez ca sunt imbracat sport si n-o sa ma lase sa intru si fiindu-mi lene sa merg pana in camin, desi era doar la 10 minute distanta<pe jos>, ticluiesc un plan… Eram varul din State(USA) al unuia dintre companioni, nu stiam deloc romana, eram in vizita si nu imi adusesem in bagaje decat haine sport, nicidecum pantofi si pantaloni de stofa, eventual blugi, cum cerea tinuta lor obligatorie. Punem planul la punct pana la cele mai mici detalii si intram. Imi las haina la garderoba si dau sa intru in zona propriu-zisa de club. Ma opresc bodyguarzii. Ma fac ca nu inteleg ce vor de la mine si atunci intervine “varul” meu si le explica situatia mea. Imi spune si mie in engleza care este problema si incerc sa port o discutie cu cei doi bodyguarzi avandu-l pe “varu” translator. Ajungem intr-un final la o cale de mijloc, aceea de a merge acasa sa ma schimb in blugi (si adidasi) si ma vor lasa inauntru. Cand bat palma cu ei si le zic un “Thanks bro!”, unul din ei imi baga urmatoarea replica:

-Ok, ok man… take your geaca si du-te.

Nici nu va imaginati cu ce viteza am plecat de acolo sa nu sesizeze tipii ca am bufnit in ras. Pe drumul pana la camin si inapoi am izbucnit de cateva ori in hohote de ras, un ras isteric. Cine ma vedea probabil isi facea cruce…  Oricum m-am intors intreg si in blugi si am reusit sa intru. Si evident ca dup’aia am facut ce stiam eu cel mai bine…

xo xo Bullshit Guru

Out of a comedy series episode…

Ieri am descris o experienta de la Cluj, emotionanta pentru mine. Astazi o sa povestesc alta, in urma promisiunii facute mai multor prieteni care de mult timp insista sa o pun pe blog. In opinia lor merita povestita nepotilor; astept opinia voastra. Va avertizez ca o sa urmeze o relatare atat de comica incat devine tragica. O intamplare epica, legendara, despre care o sa se scrie poezii de dragoste si cantece de vitejie. E un scurt episod din viata mea care m-a facut sa simt in acelasi timp si tristete si fericire, si disperare si liniste sufleteasca, si furie si pace.

Totul incepe in jurul orei trei, intr-o noapte de joi spre vineri, intr-un noiembrie tarziu. Locul inceperii actiunii: camera 192, caminul 16, Hasdeu, Cluj Napoca. Eram student in anul intai, joi seara imi pusesem ceasul desteptator(era de fapt un ceas de mana cu alarma; in vreme aceea nu aveam mobil… mi-am luat o luna mai tarziu numai ) sa sune pentru a ajunge a doua zi la ora 8 la singurul laborator pe care l-am avut toata facultatea. Nu-mi placea sa intarzii si nici nu voiam sa lipsesc ca trebuia sa merg la recuperari(faptul ca n-am lipsit deloc mi-a adus un 10 la nota finala… in fine).

Asadar se face ora 3. Aud ceva zgomote, ma trezesc si vad doi dintre colegii de camera, sa-i numim Mihai si George, nu de alta dar chiar asa se numesc, ca au aprins lumina si vorbesc ceva in soapta in timp ce se imbracau. Cel putin asa credeam eu. Ii intreb cat e ceasul si-mi raspund ca e ora 8. Ma uit la ceasul meu, vad ca e doar putin trecut de 3, ii injur si vreau sa ma pun la loc la somn. Ei insista ca e ora 8 ca acum se imbraca sa mearga la facultate ca si ei au intarziat. Ma impacientez, ei insista sa-mi arate telefoanele sa vad ca e ora care mi-o zic ei. Nu ma uit si fug repede la baie sa rezolv niste treburi. La baie apare si Mihai care face un comentariu atat de stupi: “Ma uite ce intuneric e afara si deja e ora 8″. Termin treaba si ma intorc in camera si le cer telefoanele sa vad intradevar ora. Si da, era 8 pe telefoanele lor. Ma imbrac repede. Intre timp George o ia inainte spunand ca merge sa ne ia bilete si ma asteapta in statie. la cateva secunde plec si eu lasandu-l pa Mihai mancand. A zis ca nu se mai grabeste ca oricum rateaza ora. Am coborat ca fulgerul 9 etaje, am trecut pe langa portar de nici nu m-a vazut si ajung pe o alee, scurtatura catre statie. Unde incepea aleea- o haita de caini. Trec cu chiu cu vai de cainii aia, viu si nevatamat si abia atunci incep sa-mi pun intrebari:

-Oare de ce e asa pustiu? Ce e cu atatia caini aici? De obicei la ora aia, mai ales ca eram aproape de 6 camine studentesti, era mare zarva.

-Oare m-au prostit astia? Daca e asa nu am ce face tre sa cobor in strada. Nu vreau sa mai am de-a face cu haita de caini.

Si cobor in strada. Vad strada pustie, casa de bilete, care se deschidea la ora 5 jumate, era ferecata. Stiam un telefon public la cativa pasi si merg sa vad ce ora e. Descopar ca era in jur de 3 jumate. Nu-mi daui seama daca prima data am ras sau m-am infuriat, dar colegii de camera mi-au povestit apoi ca uracam Piezisa(nu m-am intors pe alee) foarte hotarat. Ajung in camin, la receptie vad un ceas de perete cat mine de mare pe langa care trecusem inainte fara sa-l observ. Atunci m-am infuriat cumplit. Urc in camera si ce sa vezi: liniste. Cateva secunde doar ca patul lui George incepuse sa tremure. Nu mai putea de ras. I-am aplicat si lui si lui Mihai si celorlalti doi colegi, de altfel nevinovati, cateva lovituri de dreapta si de picior, dar lovituri simbolice ca deja si eu deabia mai puteam sa fiu serios. Crapam de ras in mine.

In retrospectiva imi dau seama cat de prost/credul am putut fi. Mihai si George atunci se intorceau din oras si se dezbracau. Nu se imbracau cum am crezut eu. Inainte sa plec la baie cand am refuzat sa le vad telefoanele nu aveau ora schimbata si as fi putut sa-mi dau seama ca ma fraieresc. Cand m-am intors degeaba m-am uitat ca erau puse la ora 8. Am coborat scarile atat de repede incat George care iesise inaintea mea din camera si intrase in oficiu nu a mai apucat sa ma ajunga.

In apararea mea am un singur argument: cand ma trezesc, cel putin o jumatate de ora, sunt cu capul in nori. Nu pot purta o conversatie normala cu nimeni, nici nu stiu daca tin ochii deschisi sau merg doar din reflex. De multe ori sunt nervos fara a avea nici cel mai mic motiv si de aceea prefer sa petrec jumatatea aceea de ora in locul unde nici regele nu poate fi deranjat. Ii felicit ca au avut prezenta de spirit de a ma ‘exploata’ in halul ala si ca le-a reusit o farsa ad-hoc de minune. Si inca ceva… nu mai e nevoie ssa o povestiti nepotilor… pot sa o citeasca direct la mine pe blog… :)

xo xo Bullshit Guru

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.