Om vs. tehnologie

Zilele trecute am urmarit cu totii ce poate sa faca disperarea din oamenii care vad ca lucrurile nu merg cum vor ei: bilete vandute doar pe baza de buletin si interzicerea insemnelor Universitatii in Gruia, in afara tarcului. Obstacolele astea au fost depasite datorita unor oameni carora vreau sa le multumesc si anume abonatilor de la *** care au cumparat bilete pentru suporterii nostri si stewarzilor de la tribuna 2 care nu au confiscat fularele daca nu erau la vedere.

In rest nu am nici un fel de respect pentru reprezentantii clubului organizator de aseara si nici pentru suporterii lor care vad in ce situatie penibila se afla clubul lor. Si ei stiu ca au o istorie fabricata si titluri castigate in culise si cu ajutorul arbitrilor, dar majoritatea fiind comparati sau inchiriati tac si-nghit si misca numai la ordinul sefilor. Chiar scopul scuza mijloacele? Unde e onoarea.

Ar fi cat de cat acceptabil daca lipsa de fair-play ar ramane doar in afara gazonului, dar aseara am vazut cum jucatorii au fost influentati de actiunile conducatorilor si din cauza asta putea sa-si piarda viata un om. Oricum e bine ca s-a terminat cu bine si Clau a plecat pe picioarele lui. In momentele acelea de groaza maxima n-am inteles gesturile portarului advers si l-am huiduit si apostrofat cu totii crezand ca face gesturi de amenintare la adresa galeriei noastre, cand el doar chema cadrele medicale de urgenta. Inca odata repet: ma bucur ca s-a terminat cu bine pentru Clau.

Sa revin la subiectul principal al acetui articol. Paroxismul disperarii a fost atins in momentul cand, vazandu-se surclasati numeric, organizatorii au amplasat microfoane in galeria celor de la *** si au transmis totul in boxele stadionului. Cu toate ca aseara watii din boxe au depasit watii din Obsession si Midi la un loc, tot i-am dominat. Apreciez in mod deosebit concluzia din Prosport: lupta dintre galerii s-a transformat intr-o lupta intre om si tehnologie, intre suporteri reali si suporteri virtuali. La asta adaug concluziiile mele: omul a invins; realul intotdeauna e mai bun decat virtualul.

Cl”U”j Napoca s”U”ntem noi. Aseara a fost inca o demonstratie pentru cei ce se indoiau de acest lucru.

L.E. Cum s-a auzit Slava Tie Studentie din tarc:

si la tribuna 2 unde erau date boxele in blana:

P.S. Multumesc “U” ca existi!

Cu potcoava in inimi, daca nu se poate pe piept…

Joi o sa interzica pe stadionul din deal insemne care instiga la violenta sau care pot crea disconfort persoanelor din jur. In traducere libera: nu avem ce cauta in deal cu insemnele cu “U”. Asta pentru cei ce au bilete inafara tarcului. Am bilet undeva in T2., in consecinta nu o sa ma lase pe stadion cu fularul si tricoul cu “U”. Nu e nici o problema, o sa merg cu fularul in centru si cand va veni vremea sa intru pe stadion il voi lasa la intrare. Ma intreb ce o sa faca mai apoi cu un munte de fulare, tricouri si steaguri. Oare o sa le inmaneze galeriei spurcatilor pe post de prada de razboi?

Am folosit mai devreme cuvantul “razboi” si nu vreau sa fiu inteles grezit. Nu am si cred ca nimeni nu are intentia de a face acte violente inaintea, in timpul si dupa terminarea meciului, nici in afara stadionului si nici pe stadion. Este un deziderat de-al meu si vad ca este si mesajul pe care il promoveaza toti suporterii Universitatii.

Nu sunt de acord cu unii care vor sa ascunda fulare sau esarfe pe sub haine. Asta pentru ca nu are sens, pentru ca intotdeauna am purtat mandru si la vedere insemnele alb-negre, oricare ar fi ele. Daca de data asta vor fi confiscate, asta e. O sa-i sfatuiesc pe stewarzi sa le daruiasca copiilor sau nepotilor.

Chiar propun ca in cazul in care chiar nu ne lasa cu fularele sa le strangem noi undeva la intrare si din gramada aia mare ce va rezulta sa daruim cate o bucatica copiilor din scolile generale din Cluj si nu numai. Ar fi mai bine decat sa fie batjocorite mai apoi de sobolanii de la groapa de gunoi.

Oricum nu cred ca ne vor lipsi de simbolurile noastre pentru ca e o marsavie si insasi faptul asta e instigare la violenta. Si daca nu o sa pot purta potcoava pe piept o s-o pastrez curata in inima si voi canta de doua ori mai tare decat de obicei. Si sunt convins ca fiecare din noi va proceda la fel.

Cl”U”j Napoca s”U”ntem noi si oricand, oriunde si oricum vom juca in Cluj, suntem mereu acasa!